Bunica Ilinca spune:

Marți, 3decembrie, 2013 – Una, alta…


1. S-a terminat competiția „Superblog 2013”.

Dacă nu mai apar modificări sunt deținătoarea locului 47 din 215 concurenți notați și 270 înscriși(unii au ales să nu mai „presteze”). Ceva amănunte un pic mai jos.

2. M-am bucurat ieri de nu se poate să văd că într-o locație gen Mall în loc de Diverta (care a sucombat și m-a făcut să cred că mai dispare o urmă de carte pe acest pământ) a apărut un Librarium.

3. Citesc cu prudență despre Reiki. Și despre șarlatani. Și despre manipulare.

Legând punctul 2 de 3 m-am ales cu o carte drăguță, Geoff Thompson, „Elefantul și crenguța, sau arta gândirii pozitive”. Pe scurt, punctul de pornire al cărții se afla în… India unde s-a descoperit că legând elefantul începând de la vârste fragede de un copac solid acesta ajunge la maturitate să stea legat și de o crenguță. Asta doar din răsfoire.

4. Concert Dire Straits. Sigur, un fel de-a spune Dire Straits d.p.v al componenței formației, au fost doar doi vechi membri dar per total nu am știut când au trecut cele aproape două ore de concert cu tresăriri plăcute și înfiorări la auzul sound-ului aproape neschimbat al unora dintre piese.

Politicoși, generoși, profesioniști și cu un reconfortant savoire faire relațional. Mult mai tânărul solist vocal s-a mișcat frumos printre colegii lui, fără a face să „răcnească” tinerețea din el, și desigur nu mă refer la volumul vocii, și s-a adresat frumos publicului pe tot parcursul concertului. Unele piese le-a reprodus, la altele și-a luat libertatea de leu tânăr să le interpreteze în stil personal, stil acceptat și prețuit.

Una peste alta a fost de bine.

Un video cu marele absent:

Un pic în plus despre Superblog.

Mă bucur că mă număr printre primii 50. Primii 50 sunt luați în considerare pentru premii mărunte oferite de sponsori probabil ca materiale promoționale („în limita stocului”). Deci s-ar putea să primesc fix un pix. Nu de asta m-am înscris la acest concurs pe care sinceră să fiu nu credeam că voi putea să-l termin. Altfel, premiul trebuie să fluture precum morcovelul în fața măgarului pentru a da cât mai mult în această întrecere.

A fost un adevărat maraton. 28 de teme în 60 de zile. Parcă nu ies 7 zile pentru o temă, nu?

La citirea unora dintre ele mi se făcea brusc o gaură neagră în gândire sau mă crispam pur și simplu de neplăcere. De multe ori părea că n-o să găsesc de unde să apuc tema și că n-o să pot croșeta nici măcar un rând darămite „cel puțin x caractere”.

Uneori m-a ajutat câte-o mică sclipire, alteori un firicel de simțire. Deși nu pare pentru că de atâta sleieală uneori textul se năștea destul de anemic, în această perioadă am citit, într-o încercare firească de documentare, mai mult decât am făcut-o în 4 ani de bloguit.

La un moment dat credeam că n-o să mai particip în veci de veci la așa ceva dar… acum spun că nu se știe ca pământul dincotro va bate vântul. Cum ceea ce nu te omoară te întărește…

%d blogeri au apreciat asta: