Ochii sperie, mainile bucura!
Asa imi spunea matusa mea Ostina cand ma ruga sa o ajut la treaba si mie imi era tare greu.
……………………..
Mainile te ajuta sa-ti alungi grijile, sa-ti petreci mai usor orele care trec greu. Cu stangacie si mult chin, de cand eram mica, incerc sa croitoresc.
Amanunte altadata.
……………….
A plecat tanti Ostina.
Duminica, 20 iunie a fost inmormantarea.
Odihneasca-se in pace.
Nu am fost la inmormantare. Pe ea n-o mai ajuta la nimic.
Am plans acasa, singura, cand nu era nimeni prin preajma. Incet, asezat, linistit. Ultima ruda directa din partea tatii. Sora lui. Acum se vor intalni. A tanjit mult sa-l mai vada si nu s-au mai intalnit de ani buni. Plecat la oras, sa-si faca un rost, nu s-a mai intors niciodata impacat la ai lui. Nu avea cu ce se lauda. Fie-le tarana usoara.
iul. 15, 2010 @ 20:44:33
Ilinca, eu azi, in timp ce curatam de samburi 10 kilograme de visine, incercam sa-mi amintesc titlul dat de tine, si mereu imi venea in minte „ochii bucura, mainile dor”. :))
ApreciazăApreciază
mart. 09, 2011 @ 20:10:01
proverbul este foarte bun dar compunerea saracuta….cati ani ai?
ApreciazăApreciază
mart. 10, 2011 @ 04:16:42
Se poate, dar din păcate,
gîndul în vorbe scrise
sau spuse odată scăpat
nu mai poate fi corectat!
ApreciazăApreciază