Bunica Ilinca spune:

Marți, 5 martie, 2019 – Între Gogol și Guguță…


să ne bucurăm sau cum zice latinul „gaudeamus…

De ce mă bucur? Veți vedea!

De ce Gogol? Ceva m-a dus cu gândul la „Suflete moarte”.

Nu am citit cartea dar acum,  dacă tot mi-a venit acest titlu în minte, am vrut să văd cu ce se mănâncă și dacă este potrivit să o invoc. Da, este potrivit și în același timp de-acum o am în vizor spre citire.

De ce o invoc? Am ajuns la concluzia că pe parcursul vieții o varietate  de factori stau la pândă și ne ucid, mai mult sau mai puțin, sufletul. Uneori ne-o facem și noi cu mâna noastră. Pentru unii ba chiar mai ales cu propria mână se petrec lucrurile.

E grav că se întâmplă dar este cu mult mai bine bine dacă știm. Și ne împotrivim.

Se spune că cine are carte are parte. Doamne, cât este de adevărat!

Știuuuu! Mulți (dintre cei puțini care vor citi) de fund în sus ar putea sări, cum că știu ei în ziua de astăzi tineri cu 2-3 licențe care stau fără post și fără rost.

Da, numai că Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și în traistă. Ai carte?! Ce să vezi, poți să-ți faci și tu parte.

Am primit la școală ca temă pentru una din cele DOUĂ lucrări pe care trebuie să le facem ANUL acesta suprarealismul, Victor Brauner.

Ca mai toți colegii mei am făcut ochii mari, gura strâmbă, am înfipt bărbia în piept a respingere, negare, rugă pentru îndurare…

Nț! De unde atâta?! Brauner spune, Brauner păpăm! Cum ne descurcăm?

Talentul meu stil Cooperativa „Arta-n păpușoi” zicea hăis, studiile mele superioare ziceau cea, provocarea e colea!

Și mi-am cumpărat o carte despre împricinatul sus menționat. „Victor Brauner. La izvorele operei”  de Emil Nicolae.

Ludic și oniric. Două cuvinte, mărturisesc, noi în vocabularul meu, ne-au definit, grosso modo,  două laturi ale creației lui V.B.

Răscolind internetul fugitiv, am întâlnit două lucrărici vesele, frumos colorate…hohoho are și suflet de copil, îmi plaaace, voi faaaace!

Răsfoind albumul, într-o seară mai cenușie la culoare, am simțit că mă ia cu capul.

Dădusem peste oniric rău. Dacă iei în considerare, cât exil, câtă teroare a trăit, ce-ntâmplare l-a lăsat pe pictorul poet fără un ochi chiar din tinerețe îți poți imagina cam ce se degaja din ceea ce  vizionam și încercam să înțeleg.

M-am chinuit, am încercat să mă apropii, să înțeleg, să mă agăț de ceva.  Nimic.

Profa a încercat să ne ușureze viața spunându-ne că dacă nu avem inspirație să concepem o lucrare  după o idee personală este bine și dacă încercăm să reproducem o lucrare de-a lui.

Nț. Nu mi s-a ușurat nimic.

victor-brauner-le-départ
http://www.artnet.com/artists/victor-brauner/le-départ

Deși am avut legătură cu școala de ambele părți ale catedrei și mi-ar fi greu să concep că eu aș putea să nu-mi fac temele, aproape că  părăsisem gândul că aș mai putea face ceva pentru a doua temă.

N-o mai lungesc. Până la urmă m-am oprit asupra unei creații care mi s-a părut mai ușor de mistuit, acceptabilă prin culorile stenice și liniile  care se unduiau în curbe moi. În compoziție era prezentă și o floare. Mare ușurare.

Nu-mi place să utilizez lucruri pe care nu le cunosc. Încerc să mă documentez să mă asigur că știu cât de cât despre ce este vorba.

Nu am renunțat la a consulta albumul deși lucrarea aleasă nu se găsea în el.  Greu de parcurs. Dădeam foile fără vlagă, aiurea, ba înainte ba înapoi. Îl lăsam, îl luam iar.

Perseverența mi-a fost răsplătită cu vârf și îndesat când am dat peste un text, o scrisoare a pictorului care m-a făcut să înțeleg cât de frumoasă este această lucrare și ce conținut are mesajul ei. Asta mi-a dat puterea să mă urnesc, dorința de a mă apropia de această compoziție și  hotărârea de a-mi face cu drag tema. Mai am desigur multișor de lucru. Linii, umbre, lumini, volume, textură. Dar mi-e drag.

Vezi? Dacă faci tu tot ce poți, mai pune și Doamne-Doamne mâna.

Mâine vă voi pune fotocopia textului salvator și în același timp extrem de convingător pentru mine. Merită văzut pentru că explică în ce fel „se citește”  un tablou, în cazul acesta unul suprarealist.

Il voi studia pe acest pictopoet. Am trecut pragul. Acum știu că dacă dau lucrările guvernate preponderent de ludic sau oniric deoparte găsesc frumusețea, măiestria, profunzimea…

Despre Guguță? Tot mâine. Sau cât de curând.
P.S. Intre timp am mai avansat. Inca mai am.le depart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: