Bunica Ilinca spune:

Marţi, 27 martie 2018 – Solilocviu


Au trecut deja trei luni din an. Nici nu ştiu când.

Semnele pe care primăvara a binevoit să le dea în preajma noastră au fost tuflite sub dosul de palmă al iernii dat la sfârşit de martie.

Chiar şi aşa, târzie şi cu nuanţe de roz-portocaliu în plete, iarna m-a bucurat. Ştiu că  a produs daune dar eu sunt precum Colţ Alb, m-am născut în zăpadă şi tânjesc, în fiecare an când se apropie vremea, după zăpadă.

Colorarea zăpezii m-a tulburat, mi s-a părut un fel de violentare, o imixtiune comisă de către un nepoftit. Am alungat repede din gând problema aşa cum fac cu toate mizeriile de tot felul, din ce în ce mai multe, care se năpustesc asupra noastră precum alunecările de teren cărora nu li se mai găseşte soluţie şi care chinuie oamenii.

Încă mai există frumos pe lume, încă mai există bine, încă mai există pământul  şi viaţă pe el, încă mai există minte, minte sănătoasă la unii oameni şi astea merită toată atenţia.

Ieri am intrat „La Taica Lazăr”- magazin de caritate.  Văzusem în treacăt firma şi mă intrigase denumirea dar atunci nu am avut timp să cercetez. Ieri  chiar aveam ceva timp de cheltuit până îmi puteam ridica ochelarii de la optician şi m-am bucurat că mi-a ieşit în cale magazinul respectiv.

Un spaţiu micuţ şi foarte cald, vesel, stilat, cu o amfitrioană finuţă şi amabilă. Pot fi găsiţi pe Facebook. Primesc donaţii în obiecte pe care le vând în folosul copiilor din spitale. Tot ce vezi în magazin este de calitate.

Mi-am cumpărat o pereche de cercei tip  „lacrimă”. Par de argint şi îmi plac foarte mult dar preţul a fost infim şi probabil că nu s-au înşelat. Nu contează. Nu eram pregătită pentru cumpărături dar nu am vrut să ies fără să fac un gest cât de mic.

Pe bloguri este multă muţenie sau multă amărăciune sau multă revoltă.

Oameni puternici şi inteligenţi încep să clacheze sau să se zdruncine şi asta este extrem de trist.

Totuşi, am constatat că dacă, atunci când ţi se pare că nu se mai poate face nimic într-o direcţie, te opreşti, laşi deoparte ceea ce pare de nerezolvat, te aduni şi porneşti să rezolvi probleme mai mici parcă prinzi un pic de energie şi priveşti lucrurile mai cu speranţă.

Acum încerc să readuc la viaţă o piesă veche de mobilier ofertantă d.p.v al compartimentării dar dezamăgitoare oarecum pentru că nu este dim lemn masiv cum s-a crezut iniţial. Am hotărât că dacă tot a rămas la noi să cad la pace cu trecutul ei şi să-i mai dau ani de viaţă cu o altă faţă. Până de Paşte va fi gata şi atunci voi pune poze. Am de vopsit şi de igienizat fiecare crăpăturică vizibilă şi invizibilă.

Am scris acest articol pentru a-mi demonstra mie că pensula nu mi-a luat condeiul sau altfel spus că văzul nu mi-a luat vorbitul.

Salut politicos pe oricine trece pe aici şi mulţumesc oricui zăboveşte şi citeşte.

Toate bune.

 

 

 

 

 

 

2 gânduri despre &8222;Marţi, 27 martie 2018 – Solilocviu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: