JOI, 4 februarie, 2016 – Encore une fois

Incă o dată. O luăm de la capăt, cu muguri, cu speranţe, cu aşteptări. Antetul blogului este grăitor. Asta am văzut eu cu uimire azi dimineaţă la mine în ogradă.

Cuvintele vin greu sau nu vin.

O las aşa.

Vă mai amintiţi?

El este Grig A supravietuit dezastrului în care au pierit în masă toate păsările tinere. O vreme s-a resimţit, nu era în stare să se întoarcă singur în adăpost. Acum îşi scutură coama, îmi cântă, (ah! cât de tristă mi se părea ograda fără un glas de cocoş) – de asta l-am şi botezat aşa  alintat, GRIG!

Sunt epuizată de-o răceală pe care o tot înghesui în adâncul fiinţei mele ca să nu afectez şi mai tare pruncii deja mucoşi pe cont propriu.

Vă salut cu cea mai caldă amiciţie. S-auzim de bine!