Plouă. Insistent şi uşor învolburat de vânt. Vreme de spleen.
Vara a fost. A fost seacă d.p.v exprimare în cuvinte. Blogurile au fost şi mai sunt încremenite. Dacă nu stai bine cu tărtăcuţa şi corasonul şi te-agăţi de prietenii tăi virtuali ca să mai alini din spleeno-ipohondrie, în perioada asta ai feştelit-o. Nu-i nimeni „acasă” să-ţi povestească dintr-ale lui şi astfel să te-ncurajeze: nu eşti singurul aşa …cum te afli la momentul respectiv.
Firoscoşii spun că „nimic nu-ţi face viaţa mai grea decât s-aştepţi să ţi se se dea”. Deci soluţia se află întotdeauna în mâinil tale. Dar care-o fi ea? Soluţia adică.
Eu am descoperit că una ar fi să ne oferim mici succese. Să avem mici proiecte personale pe care să le ducem la bun sfârşit şi care să ne valorifice orice urmă de creativitate, cât de mică ar fi ea. Satisfacţia, mulţumirea lucrului întreprins din buna voie a noastră şi dus la bun sfârşit de noi doar de noi şi pentru noi ne va alina, ne va hrăni şi ne va bucura.
Într-o carte numită derutant „Alimentaţia inteligentă”( spun aşa pentru că ea este mult mai mult decât o carte despre alimentaţie) autorul pomeneşte despre un pictor care la 96 de ani îşi începea ziua ca pe o zi de lucru, cu pregătirile pentru a începe un nou tablou pe care până la lăsarea întunericului îl finaliza. Acest proces creativ te leagă de un prezent pe care îl poţi trăi intens pozitiv eliberându-te de grija viitorului şi dezlegându-te de umbrele trecutului.
Am întrebat o cunoştinţă activă încă professional cum îşi petrece timpul liber. Mă plimb, mă odihnesc, mă uit la televizor. Mi s-a părut îngrozitor să nu-ţi pui mintea la treabă şi pentru plăcerea ta, să nu faci ceva cu ea şi pentru tine, s-o laşi doar să fie exploatată de cel care te robeşte fiindcă te plăteşte.
Plouă. E bine pentru că pământul trebuie să-şi refacă rezervele de apă, nu poate ţine cont că poate tu aveai planuri care nu se potrivesc cu ploaia. Nu te supăra. Repliază-te.
De la mine din ogradă 
ploua si aici. Dimineata a tunat si-a fulgerat , acum e o ploaie molcuta si calduta chiar. Eu inca o astept pe Missy. As vrea sa fiu la pensie , as avea atatea de facut…
ApreciazăApreciază
ce-ai mai pictat in ultima vreme daca tot veni vorba?
ApreciazăApreciază
Ilincuta, m-am gandit la tine de fiecare data cand am stat in fata unei icoane frumoase …
Te imbratisez virtual la inceput de toamna ! Cu drag !
ApreciazăApreciază
Nu vrei tu Dani să-mi dai un link către ceea ce consideri tu o icoană frumoasă Dani?
Este foarte interesant că deşi în iconografie se respectă canoane care merg până la culoarea prestabilită a veşmintelor, proporţii, măsuri precise şi nu se semnează precum tablourile etc icoanele au totuşi note personale care le fac foarte diferite.
ApreciazăApreciază
O sa incerc sa pun cateva poze pe blog. Nu intotdeauna e permis sa fac poze in biserici. Dar uneori bisericile sunt in pustietate si plec acasa cu imagini dragi 🙂
ApreciazăApreciază
Fa-mi o vizita 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur că ai mai trecut pe la mine Daiana.
Sunt în continuare axată pe iconografie. Am trecut în anul II şi acum aştept să inceapă şcoala.
Pe parcursul primului an s-au adunat vreo 16 icoane, soţul meu făcea bilanţul acum ceva vreme.
Pornind de la zero şi având extrem de puţin sprijin la şcoală efortul şi consumul au fost foarte mari.
Atât de mari încât rezultatul a impresionat şi calificativele obţinute au adus un pic de reparaţie morală.
În vacanţă însă am simţit nevoia s-o las mai moale
M-am documentat în schimb, caut modele cât mai bune de icoane bizantine şi tot ce mi-ar putea fi spriin. în apropierea sănătoasă de acest domeniu.
Alunecările, devierile, erorile, derizoriul sau din contra fanatismul stau după colt.
Eu caut liniştea, frumosul, lumina, stabilitatea, căldura sufletească.
ApreciazăApreciază