Da. Și totuși nu-i chiar rău deși nu-i detot bine. O ploaie rece și mărunt-penetrantă stuchește cu osârdie tot ce-i gingaș în natură (și-n suflet). Lalele își țin buzele strâns-țuguiate de supărare. Florile de muscari se răzvrătesc albastru-ntunecat. Narcisele își țin capul plecat și lumina lor alb-gălbuie pare stinsă. Coroanele pomilor, cu rochițele cam zdrențuite, atât de greutatea stropilor de apă cât și de vântul nesuferit, sunt oarecum împăciuitoare, nu vor agravarea conflictului sperând astfel că dacă vor fi conciliante își vor putea apăra mai bine minusculele odrasle ce stau gata să se nască. Și totuși, implacabil, ne îndreptăm spre sfarșit de primăvară. Care va fi bilanțul după ce agresiunile reci vor înceta? Nu știm. Știm doar că agresiuni de tot felul se întrețes ba reci ba calde (fierbințeala razelor de soare se simte de pe-acum în zilele senine) ca-n binecunoscuta reclama cu „Antonio…”. Scapă cine și cum poate! „E pur si muove!”. Printre picuri, printre lacrimile puse de ploaie pe obrajii noștri, vedem totuși curcubeul din petale.
apr. 20, 2015 @ 05:50:33
Si la noi este ingrozitor de racoare, sper sa nu dea cu bruma ca se duc florile pomilor. O saptamana minunata!
ApreciazăApreciază
apr. 20, 2015 @ 05:52:34
Cu drag Myky (n-am observat ca nu mai eram logata)!
ApreciazăApreciază
apr. 21, 2015 @ 18:25:51
Salut, Myky!
De ceva vreme încoace clima ne oferă tot felul de surprize dar am împrumutat filozofia omului trăit dintotdeauna la țară care se repliază rapid și speră iară și iară că la anul va fi mai bine.
ApreciazăApreciază
apr. 20, 2015 @ 13:39:15
Sper ca a trecut vremea urata si gradina zambeste la soare iar tu zambesti in suflet !
ApreciazăApreciază
apr. 21, 2015 @ 18:31:48
Dani eu sunt o zâmbăreață cronică doar că în ultimul timp am mai multă vreme să mă ciocnesc de oameni și tot îmi vine în minte vorba ceea: „frumoasă țară. păcat că-i locuită!”
Mi se rupe inima să văd cum alegem să ne scufundăm în incultură, în superficialitate și agresiune gratuită.
Ce-și face omul cu mâna lui s-o chema el lucru manual dar ce-i mai important e că nu-l mai desface nici gaia!
O primăvară după sufletul tău de-ar fi și la noi…
ApreciazăApreciază