Bunica Ilinca spune:

Sambata, 7 martie 2015 – Salvată de clopoței


salvati de clopotel S-a pornit urgia afară. Natura o luase deja la galop, am văzut chiar o floare de violetă care se etalase cochetă și încrezătoare în razele de soare care o tot curtau de-o vreme încoace când…

De ghiocei ce să mai spun?! Ca niciodată, fericiți de noua locație mai adăpostită și mai de frunte (sub fereastra mea) au deschis niște flori mari cu petalele desfăcute înalt mai să zici că sunt elice. Din zăpadă au ieșit și în vitregia care s-a pornit ieri erau să piară. Florile mai rezistau dar codițele, obosite, erau gata să predea steagul.

Eram în pijama când i-am văzut în primejdie. Am pus repede ceva pe deasupra și am zbughit-o afară în zloata mânată de-un vânt tare nărăvaș. I-am cules pe toți și i-am adus la adăpost. Toată ziua fața mea a întins câte un zâmbet larg atunci când ochii îmi cădeau pe micul grup de clopoței.

Ei mi-au salvat ziua pentru că pana de curent care a durat câteva ore bune mi-o încurcase tare rău.

Altfel…Micul și vitregitul meu solar imi aduce alte zambete. După ce l-am salvat făcându-l pupă cu niște folie ieftină stăpânită cu niște borduri rămase prin ogradă mă lasă să întrezăresc viața din interior. Cele câteva rânduri de usturoi, semețe ca oștenii lui Ștefan înainte de bătălie, împung verde crud aerul cu frunzele bătăioase. Frunzulițele de spanac stau pe lângă usturoiul prietenos cu ele iar în strătulețul alăturat salata, colorată în verde pastelat așteaptă vremuri mai bune. Dovezi? Mai acuș. Să-mi fac un pic de curaj să nu mă mai tem de loviturile de copită ale telegarului vânt nărăvaș.

Sfinții îmi dau lecții de smerenie și cum văd că mă sumețesc un pic a mândrie „…iaca măi că pot și eu să pictez” cum îmi dau una la gioale cu câte-o stricăciune și mă trimit ca-n jocul Cursa cu obstacole cu nu știu câți pași înapoi de-mi vine să mă prezanț mai nou Madam Sisif și nu cum mă cheamă.

Voi ce mai faceți dragii mei? Vă mulțumesc pentru  orice vizită  dar mai ales pentru orice vorbă la care am ajuns să răspund sau s-a întâmplat să nu ajung să răspund.

Toate bune!

4 gânduri despre &8222;Sambata, 7 martie 2015 – Salvată de clopoței&8221;

  1. Minunati ghioceii tai, Ilincuta ! Dupa titlu ma asteptam sa vad cupe de clopotei albastri. Deja imi inchipuiam ca ii cultivi, clopoteii, in vreo jardiniera la adapost de vremea bataioasa 🙂
    Succes la pictat ! Sper sa am si eu curajul tau si sa ma apuc de acuarele cand voi iesi la pensie.
    Weekend placut !

    Apreciază

  2. După cum ai văzut Dani era vorba despre acești viteji ai naturii care nu contenesc să mă uimească și să mă bucure.

    Cât despre pictat sunt sigură că vor ieși lucruri cu adevărat minunate din vârful pensulei tale așa cum ies acum și din varful condeiului și din obiectivul camerei.

    Numai bine Dani!

    Apreciază

  3. Sarut mana si bun gasit.
    Minunati vestitorii primaverii, acesti clopotei ce se lupta cu cojoacele Dochiei sfidandu-i biciuirile napraznice din aceste zile de inceput de martisor, si-au gasit odihna in glastra, spre bucuria ochilor si linistea sufletului. De apreciat perseverenta si organizarea atat in gradina unde am inteles ca si-a intat in atributii solarul cat si in casa unde penelul canta psalmi pe panza. Sa fie cu spor si multa sanatate, iar daca tot am nimerit la ceas de seara si maine-i 8 Martie frumos e sa spun si LA MULTI ANI!.
    Duminica minunata plina de inspiratie sa fie.

    Apreciază

    1. Ei, ce dar frumos de 8 martie!

      Mă bucur că ai mai trecut pe-aici Vasile și-ai lăsat așa vorbe frumoase în cutiuța mea poștală.

      Când eram mică stăteam la curte.
      Gardul dinspre stradă, făcut din scânduri masive, era foarte înalt pentru mine și abia ajungeam la închizătoarea porții.
      Cam prin dreptul ei era și o fantă prin care poștasul introducea corespondența.
      Tare mi-ar fi plăcut să aducă și la noi multe plicuri și vederi dar familia mea nu avea prea multe legături așa că rar dacă primeam ceva.

      În visele mele însă, până târziu spre maturitate, găseam din când în când o năvală de plicuri răspândite pe jos pe lângă poartă. Căsuța de lemn era stricată de mult și nu putea adăposti nici măcar un plic dar așa o abundență ca în visele mele! N-am apucat niciodată să aflu și de unde venea mulțimea de scrisori, probabil de la mulții prieteni pe care mi-i doream dar nu-i aveam.

      O duminică frumoasă pentru tine și cei apropiați și numai zâmbete pentru doamnele din familia ta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: