Duminică, 16 noiembrie, 2014 – O muscă pe perete

Așa pot fi considerată la o judecată de suprafață în încercarea mea de a „scrie” icoane.

Nici nu aș putea riposta prea tare deoarece eu însămi nu prea știu, până la această clipă, ce caut, ce vreau, ce pot în legătură cu icoanele.

Ce știu este că de când am pornit pe-acest drum am întâlnit oameni minunați care mi-au făcut inima să zvâcnească și ochii să se înroureze prin câte-o vorbă frumoasă sau câte-un gest ajutător atât de firesc și generos izvorâte cum nu credeam că se mai poate.

Caut, scotocesc, mă frământ, încerc să nu mă supăr, să nu râd, să nu bombăn. Informația iese tare greu la iveală. Și totuși din când în când, așa ca azi dimineață, se-ntâmplă câte-o dezvăluire, se mai ridică un colț de draperie și mai pătrunde câte-o rază de lumină și în același timp ochii se înrourează și sufletul se încălzește:

La prière en couleurs.

De vieux documents disparaissent, sont oubliés et pourtant ils peuvent être précieux. Je vais essayer d’en rapporter ici quelques pages, quelques extraits, les sauver de l’oubli.

Praxitèle Zographos est l’auteur des extraits que tu peux lire ici. C’est une initiation à la peinture chrétienne écrite au cours du début du XXè siècle. Je me sens parfaitement à l’aise pour reproduire ces lignes, l’auteur lui-même a écrit :

Peintre, notre frère, ce livre écrit par amour pour toi t’est offert pour la gloire de Dieu. Mais si tu désires t’acquitter envers l’auteur, tu peux offrir à un pauvre la somme de dix francs, prix de revient de ce livre.

Offre donc, en sa mémoire, de temps à autre, une Icône que tu auras écrite.

Și urmează o puzderie de cunoștințe folositoare.

Ce să facă ochii mei întâlnind așa ofertă?

Conducătoarea cursului pe care-l urmez, drăguță altfel dar suferind de păcatul capital al tinereții, mi-a răspuns la întrebarea ce material să consult ca să-mi îmbunătățesc utilizarea pensulei că n-am ce să consult, meseria se fură și n-am decât s-o urmăresc pe ea cum mânuiește pensula. A uitat desigur că eu nu trebuie să „fur” nimic pentru că am plătit o sumă consistentă ca să fiu învățată meserie.

Treacă! Nu-i de-ajuns ca trecând prin școli să învățăm cuvinte, mai trebuie să și știm ce să facem cu ele.

Vă las cu bine. Doamne ajută!

%d blogeri au apreciat: