Bunica Ilinca spune:

Bella, Bubulina, țîrul dar nu și o țâră precum și despre altele (articol fluviu, în mai multe episoade)


Hei…Vor fi spuse multe! Mai cu noduri în gât, mai cu zâmbetul pe față, mai cu pietre pe suflet…

Nu zăboviți dacă nu aveți timp sau bunăvoie să citiți.

Totul pornește de la o înmormântare.

Ideile pe care le voi dezvolta sunt:

1. Și-n momente triste te poți bucura.
1bis. Ce să faci cu viața ta.
1bisbis. Deși-s răi oamenii-s buni.
2. Orice-ar fi nu-ți pierde cumpătul și mai ales rămai tu însuți.
3. Există locuri și oameni blagosloviți de D-zeu.
4. Cum te face moartea să privești viața.
5. Italia ne dă nouă…lapte brânză unt și ouă.
6. Popa Iliuță sau despre cum un „țâr” nu umblă cu țârâita.

O înmormântare este un prilej de:
– durere, spaimă, stres, meditație, păreri de rău
– mare vulnerabilitate psihică, fizică și de securitate
– hotărâri cu viață mai mult sau mai puțin lungă

și, mai ales, la ortodocși cel puțin, prilej de multă alergătură, nesiguranță și mare cheltuială cu toate că normele bisericești din cărți spun că cel mai important sprijin pentru răposat sunt rugăciunile și nu bunurile materiale risipite cu amândouă mainile într-un ritual stabilit de către:

– babe habotnice,
– capi de familie orgolioși,
– popi burtoși
– rude cu mustrări de conștiință exacerbate
sau suflete înspăimântate.

Vă pot da o veste bună. Nu am știut dar am aflat și eu acum că totul este relativ, totul poate fi …negociat, ajustat, personalizat, chiar și cele ce păreau de neclintit înafară desigur de plecarea celui răposat. Asta este implacabilă atunci când este. Voi reveni asupra acestui punct.

Din păcate nu vă pot da aceeași veste bună și privitor la ceea ce face viața din noi și ceea ce facem noi din viață.

Oricât de țanțoși am fi, oricât am boncălui, rage sau cucurigi ajungem, uneori foarte repede, cu toții până la urmă, o mână de materie organică, o boare de răsuflare, un suflet rătăcitor înspăimântat de întuneric care se zbate să caute lumina apoi când o zărește…zboară părăsind ceea ce s-a născut din țărână acolo, jos, în țărână.

O, nu-i rău! Până la urmă nu-i așa de rău dacă nu se petrece prea devreme. Nu-i rău decât pentru cei rămași. Ei sunt cei care nu știu cum vor reuși să treacă EI marele prag și cum se vor descurca fără cel răposat. Și-atunci s-au inventat ritualuri complicate, uneori împovărătoare care să abată atenția și să ocupe mintea îndurerată și/sau înspăimântată.

Nu mai contează absolut deloc ceea ce se-ntâmplă după ce liniștea s-a instalat. Suferința poate fi o piatră grea dar altfel…

6, 12, 24. Aiurea! 1, 3, 5, 7! Se poate și fără! La 9, la 40, la un an si din an in an sapte ani?! O.K., hai să vedem…

Nu contează decât dacă ai reușit să te înțelepțești un pic și dacă poți să trăiești mai atent și constructiv zilele care ți-au mai rămas ție de dus.

(va urma)

2 gânduri despre &8222;Bella, Bubulina, țîrul dar nu și o țâră precum și despre altele (articol fluviu, în mai multe episoade)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: