******************************
Update Pentru Brandusa
În sfârșit o zi însuflețită de lumină.
*****************************
Mai este un pic și a trecut deja un trimestru.
Peste noapte au fost 0 grade, dimineață parbrizul era înghețat. Nu mă mai gândesc ce ființă verde mai poate avea de suferit. Voi încerca să iau totul așa cum o face un adevărat om al satului. Din mers constați, îndrepți dacă poți și treci la altă treabă. Lamentarea, acuzarea, reproșul sunt parazitare și de timp mâncătoare.
Am un mic solar cumpărat de pe la „hipermarșeu”. Folia foarte bună, ața din păcate proastă, scheletul ni așa ni așa. Vântul zbuciumat. de-alaltăieri mi l-a făcut aproape praf dar măcar a rămas pe poziție nu a zburat peste gard. Înăuntru s-au ivit deja plăntuțele minuscule de salată, ridichi și ceapă. Am apucat să pun doar jumătate din suprafață adică doi pași pătrați.
În grădină, doar pe cât pământ am reușit să sap eu, un spanac de soi foarte bun își trimite cornițele verzi și obraznice din ce în ce mai sus și două rânduri ca niște ațișoare de salată blondă și roșie așteaptă un pic de bunăvoință din partea vremii pentru a izbucni.
Omul meu nu are nici timp nici aplecare spre munca în grădină iar să chem pe cineva străin nu mi-este la îndemână din nedrept de multe motive și uite așa, aproape cu jale, mă limitez la încercări trudnice cu rezultate anemice.
Probleme oarecum conturate dar ignorate îmi sleiesc de ceva vreme vlaga dar după spaima de mai anțărț voi lua totuși drumul căutării de sănătate.
Purtând grija altcuiva pe aceeași temă am ajuns în altă așezare și am cunoscut oameni noi. Aproape că m-am speriat să văd cât zbucium poate fi în sufletele unor oameni care nu vor decât să nu se scufunde. Ne-am întâlnit în două rânduri și am zăbovit împreună preț de câteva ore. Nu i-am putut face să se desprindă de cotidianul otrăvit.
Pe ei nu i-am putut desprinde iar eu care trăiesc departe de lumea dezlănțuită după câteva doze de absurd din partea orânduielilor cetății am făcut târziu în noapte o criză cum nu am mai avut decât odată în tinerețe la o emoție foarte mare la fel de gratuită și absurdă. Sigur, cu noi accente că anii au și ei un cuvânt de spus.
Un factor declanșator a fost momentul în care cu inima cât un purice așteptam ca farmacistul să-mi spună că DA, ARE medicamentul SALVATOR iar el mi-a spus că nu-mi poate lua rețeta în considerare pentru că undeva nu este scris cu litere italice și a început să dezvolte un întreg ditiramb despre legi și norme după care mi-a tăiat orice speranță spunând că n-o să găsesc medicamentul respectiv nicăieri pentru că nu se mai importă.
L-am găsit în farmacia următoare. Și-acum mi se face rău când îmi aduc aminte de toate dozele de răutate, nesimțire, necunoaștere etc. pe care le-am încasat în scurta dar rodnica mea baie de mulțime.
Văzând cât de ușor putem fi răniți, dărâmați chiar, nu am decât o concluzie. Mai mult ca niciodată este bine să ne hrănim și cu ultima firimitură de bine, de frumos, de căldură, să ne întărim cum putem. Dacă se rupe firul greu îl mai putem pune la loc.
Nu vreau să fiu „arestată” precum noii noștri prieteni care par că nu mai pot ieși din temnița mizeriilor actuale. Vreau să mă bucur, să mă dezvolt, să cresc în ochii mei. Fiecare poate face asta până la adânci bătrâneți dacă se compară cu el însuși, dacă își propune obiective și performanțe personale și dacă mai și sărbătorește când le obține. Ca urmare îmi consum timpul liber făcând lucru manual care îmi dă sentimentul normalității și al bucuriei imediate. Am la activ 4 șiraguri de mărgele pe care le și port cu plăcere, 3 perechi de cercei, 3 pandantive.
Pentru aspectele grave cred că cel mai ajutător lucru este să acționezi cumva.
Asta voi și face. Farmacia care nu pentru prima dată m-a dezinformat face parte din lanțul SENSIBLUE. Mulți farmaciști prost pregătiți și politichie care nu este în ajutorul clientului plus prețuri mari. Cândva era altfel. Dacă voi găsi calea voi sesiza acest fapt.
S-auzim de bine și …aveți grijă să vă bucurați. De lucruri mărunte.
De la mine din ogradă 
Buna dimineata si multa sanatate, ca-i mai buna decat toate. Cat despre gradina, veti gasi intotdeauna timp sa o pregatiti, chiar daca unele treburi se aglomereaza sau nu se fac asa cum ne dorim, intr-un final totul va fi bine. De cate ori am intarziat cu treburile din gradina, parca Dumnezeu a stiut si m-a recompensat cu o toamna lunga si plina de caldura asa ca a compensat pierderile din primavara. Sa aveti o zi minunata cu mult soare si multa, multa sanatate.
ApreciazăApreciază
E bine, ca poti scrie despre nemultumirile si zbuciumul prin care ai trecut … E bine, ca ai gasit un mod te a te calma facand lucruri care te umplu de multumire. Si cu gradina nu te ingrijora, spanacul si salata vor lua avant in cateva zile, numai sa se inmoaie nitel frigul. Iar cand vor inflori trandafirii, vei fi in al noualea cer 🙂 Si mie mi se pare, ca nu m-am ocupat destul de gradina in sezonul asta, dar e bine si-asa, sanatosi sa fim, Ilinca !
ApreciazăApreciază
Binevenite vorbele bune! Câtă putere pot avea cuvintele atâta doar că mai uităm din când în când să le avem la noi.
Doamne ajută!
ApreciazăApreciază
Nu arata bine deloc:( Ce are el in jurul ciocului este tare sau doar mizerie?
ApreciazăApreciază
Cred ca este tare.
Nu ma puteam apropia de el ca era agresiv.
Am observat mai demult dar am zis ca fiind gansac poate asa este ciocul. Nu vad bine la distanta.
În sat sunt doar doi felceri dusi cu pluta si nu am cu cine vorbi. Taare rau mi-ar părea sa moara.
ApreciazăApreciază
Eu spun ca este diftero variola:( O boala de la care se moare, dar daca aveti posibilitatea sa-l prindeti si sa-l spalati la cioc cu albatru de metilen, rupeti cojile de acolo si a doua zi dati cu tinctura de iod. Apoi continuati asa cateva zile bune, o zi albatru de metilen o zi tinctura de iod in acelasi timp ar trebui sa-i faceti cloramfenicol injectabil. (uz veterinar sa fie) Din pacate in ultimii anii boala asta face ravagii in gospodarii si noi ne-am confruntat cu ea dar nu am avut mortalitate. Ar trebui sa faceti si tratament preventiv la celelalte pasari pe care le aveti! Daca in curtea gainilor vin gugustiuci si vrabiute ei au adus boala.
Este un tramament de lunga durata cateva saptamani, pasarile care scapa raman purtatoare toata viata!
ApreciazăApreciază
Gata. Am chemat acasa veterinarul care imi vaccineaza cateii și a spus ca se pricepe si la pasari. Ma rog, daca n-o fi prea tarziu si s-o putea face ceva.
Multumesc Brandusa.
ApreciazăApreciază
Pentru putin si sa-mi spuneti si mie ce a zis domnu veterinar!
ApreciazăApreciază
Draga mea Ilinca, capul sus!
Nimic nu e prea greu si ce nu ne doboara, ne face mai puternici.
Si eu am renuntat de mult la Sensiblu, de cand mi-au dat alt medicament fata de ce scria in reteta… era pentru kinder, iar eu am vazut acasa (bine ca nu apucasem sa-i dau).
ApreciazăApreciază
Oarecum m-am eliberat de această întâmplare de care rămăsesem legată prin contrariere, revoltă, etc. Le-am găsit site-ul și un formular pentru sugestii, întrebări etc. și am spus acolo ce-am avut de spus. Măcar cineva cândva va citi. Nu va schimba dar nu contează. Aleluia.
Doamna este soacra mea care la 90 de ani s-a ales cu o fractura de sold. A fost operată cu deosebit succes de un medic foarte tânăr. Acum să sperăm că nu vor apărea complicații ulterioare. De-asta erau necesare anticoagulantele pentru a preintâmpina orice risc.
ApreciazăApreciază
Multa sanatate soacrei tale si tie, Ilinca
ApreciazăApreciază
Mulțumesc foarte mult pentru gândurile bune.
ApreciazăApreciază
Deci, și tu te „răzbuni” pe mărgele, ca mine. 🙂
Iar cu grădinăritul, stau la fel. Găsesc cu greu oameni care să mă ajute (și pe niște sume de parcă ar fi colaboratori la NASA, nu doar ar da cu hârlețul), Peșty nu e mare amator de scurmat pământul, deci am pus eu osul la treabă. O iau încetișor, după puteri, dar satisfacția pe care o simt când văd rezultatul muncii mele mă răsplătește din plin.
ApreciazăApreciază
Fericiti cei care pot sa isi gasesca linistea intr-un mare fel, in care incepem sa scotem la iveala din interiorul nostru lucruri frumoase. Nu multi oameni o fac, cei mai multi raman afectati si nu reusesc sa treaca peste, dar poate…nici nu vor sa o faca. Fericiti cei care se mandresc cu lucrurile simple facute de manutele lor, drept oblojeala la suflet!
Mereu mi-ar fi placut sa fim vecine :)))
Pupici!
ApreciazăApreciază