Miercuri 12 martie, 2014 – De-ale mele

******************************
Update Pentru Brandusa

gascanul

gascanul-2În sfârșit o zi însuflețită de lumină.
*****************************
Mai este un pic și a trecut deja un trimestru.

Peste noapte au fost 0 grade, dimineață parbrizul era înghețat. Nu mă mai gândesc ce ființă verde mai poate avea de suferit. Voi încerca să iau totul așa cum o face un adevărat om al satului. Din mers constați, îndrepți dacă poți și treci la altă treabă. Lamentarea, acuzarea, reproșul sunt parazitare și de timp mâncătoare.

Am un mic solar cumpărat de pe la „hipermarșeu”. Folia foarte bună, ața din păcate proastă, scheletul ni așa ni așa. Vântul zbuciumat. de-alaltăieri mi l-a făcut aproape praf dar măcar a rămas pe poziție nu a zburat peste gard. Înăuntru s-au ivit deja plăntuțele minuscule de salată, ridichi și ceapă. Am apucat să pun doar jumătate din suprafață adică doi pași pătrați.

În grădină, doar pe cât pământ am reușit să sap eu, un spanac de soi foarte bun își trimite cornițele verzi și obraznice din ce în ce mai sus și două rânduri ca niște ațișoare de salată blondă și roșie așteaptă un pic de bunăvoință din partea vremii pentru a izbucni.

Omul meu nu are nici timp nici aplecare spre munca în grădină iar să chem pe cineva străin nu mi-este la îndemână din nedrept de multe motive și uite așa, aproape cu jale, mă limitez la încercări trudnice cu rezultate anemice.

Probleme oarecum conturate dar ignorate îmi sleiesc de ceva vreme vlaga dar după spaima de mai anțărț voi lua totuși drumul căutării de sănătate.

Purtând grija altcuiva pe aceeași temă am ajuns în altă așezare și am cunoscut oameni noi. Aproape că m-am speriat să văd cât zbucium poate fi în sufletele unor oameni care nu vor decât să nu se scufunde. Ne-am întâlnit în două rânduri și am zăbovit împreună preț de câteva ore. Nu i-am putut face să se desprindă de cotidianul otrăvit.

Pe ei nu i-am putut desprinde iar eu care trăiesc departe de lumea dezlănțuită după câteva doze de absurd din partea orânduielilor cetății am făcut târziu în noapte o criză cum nu am mai avut decât odată în tinerețe la o emoție foarte mare la fel de gratuită și absurdă. Sigur, cu noi accente că anii au și ei un cuvânt de spus.

Un factor declanșator a fost momentul în care cu inima cât un purice așteptam ca farmacistul să-mi spună că DA, ARE medicamentul SALVATOR iar el mi-a spus că nu-mi poate lua rețeta în considerare pentru că undeva nu este scris cu litere italice și a început să dezvolte un întreg ditiramb despre legi și norme după care mi-a tăiat orice speranță spunând că n-o să găsesc medicamentul respectiv nicăieri pentru că nu se mai importă.

L-am găsit în farmacia următoare. Și-acum mi se face rău când îmi aduc aminte de toate dozele de răutate, nesimțire, necunoaștere etc. pe care le-am încasat în scurta dar rodnica mea baie de mulțime.

Văzând cât de ușor putem fi răniți, dărâmați chiar, nu am decât o concluzie. Mai mult ca niciodată este bine să ne hrănim și cu ultima firimitură de bine, de frumos, de căldură, să ne întărim cum putem. Dacă se rupe firul greu îl mai putem pune la loc.

Nu vreau să fiu „arestată” precum noii noștri prieteni care par că nu mai pot ieși din temnița mizeriilor actuale. Vreau să mă bucur, să mă dezvolt, să cresc în ochii mei. Fiecare poate face asta până la adânci bătrâneți dacă se compară cu el însuși, dacă își propune obiective și performanțe personale și dacă mai și sărbătorește când le obține. Ca urmare îmi consum timpul liber făcând lucru manual care îmi dă sentimentul normalității și al bucuriei imediate. Am la activ 4 șiraguri de mărgele pe care le și port cu plăcere, 3 perechi de cercei, 3 pandantive.

Pentru aspectele grave cred că cel mai ajutător lucru este să acționezi cumva.
Asta voi și face. Farmacia care nu pentru prima dată m-a dezinformat face parte din lanțul SENSIBLUE. Mulți farmaciști prost pregătiți și politichie care nu este în ajutorul clientului plus prețuri mari. Cândva era altfel. Dacă voi găsi calea voi sesiza acest fapt.

S-auzim de bine și …aveți grijă să vă bucurați. De lucruri mărunte.

%d blogeri au apreciat: