Bunica Ilinca spune:

Luni, 10 martie, 2014 – Să crezi sau… să nu crezi


Speța 1.

Farmacie. Client necăjit și îngrijorat de soarta cuiva, cu două rețete în mână. Farmacist, tânăr, înalt, baban, cu aer de mic zeu situat deasupra muritorilor de rând.
– Aveți cumva medicamentele acestea?
– În primul rând îmi pare rău, trebuie să mergeți înapoi la spital.
– De ce?
– Aici trebuia să scrie cu „italic”. (citește literele înclinate).
-!!!
– Da. S-a dat și lege!
– S-a dat lege pentru scris cu italic?
– Da-da! Și medicii au fost instruiți. Cine v-a scris rețeta trebuia să știe! Priviți aici.
Iese cu un aer mândru, mișcându-se cu gesturi largi și ne arată pe perete niște formulare.

Încerc să-mi păstrez cumpătul.
– Nu vreți totuși să verificați dacă există undeva medicamentul pe stoc? (Suntem la Sensiblue).
– Ba da dar tot degeaba pentru că rețeta nu este bună.
– Renunț la compensare numai să le pot lua. Sunt anticoagulante fără de care omul este în pericol de moarte!
Caută pe calculator…
– Aaaa, nu! N-o să-l găsiți nicăieri. Sunt doar aproximativ două cutii în toată țara. Nu se mai importă.

Am mai trăit experiența asta. Ieșim afară și la doi pași dăm peste o farmacie Dona.

O doamnă-doamnă, persoană care părea că știe ce vorbește și vorbea pentru tine nu ca să se audă ea, ne spune că nu au medicamentul. Deja disperată întreb dacă nu poate sugera un alt medicament și-i expun situația. Nu-i nevoie, stați puțin să sun la colegii mei să văd dacă nu-l au. Răspunsul vine afirmativ, farmacia indicată nu este departe și după un interval de timp iată-ne cu medicamentele în dinți, luate compensat deși nimeni nu a înclinat literele pe rețetă..

Speța 2

Bună ziua. Îmi trebuie o pernă. Una mai avem. Ah, îmi trebuie una mai mare și pătrată nu dreptunghiulară. Nu avem. Săptămâna viitoare. Îmi trebuie acum, duc la un bolnav. Nu știți pe-aici pe unde aș putea găsi? O, nuuu, nu găsiți poate doar la…supermarșeul x.

Ieșim afara, zăbovim un pic privind în jur și …cumpărăm perna necesară de peste drum, adică la doi pași distanță.

Speța 3

Neputând fi tot timpul cu bolnava în cauză și încercând să obținem informații de la distanță mai să ne sfărâmăm sufletele aflând la telefon că a făcut escare până să treacă de la ortopedie la recuperare. Pentru un întins la pat acest lucru este un pericol mare.

Iese persoana cu bine din spital, dăm s-o redăm în îngrijire acolo unde viețuiește, atenționăm din răsputeri asupra aspectului și cerem să verificăm în ce stadiu o lăsăm din acest punct de vedere. Beneficiază de o toaletare și cu această ocazie constatăm că… nici urmă de escare.

Speța 4

Recuperarea durează luni de zile. Cumpărasem deja o saltea antiescare de la un magazin de specialitate și ne gândeam ce am mai putea face pentru ca îngriirea să fie mai facilă. Observăm un scaun cu rotile mai mititel și ușor și cu dublă funcție( poate servi și drept scaun de toaletă). Prețul e cam piperat. Luăm în considerare dar amână momentul până vom vedea starea persoanei și până aflăm părerea ei.

O desigur, una e să faci în pamperși și alta este să faci la oală, ar fi bun.
Nu apăruse un astfel de scaun nici înainte de fracturarea piciorului ;i nici după revenirea din spital deși persoana avea dificultăți de deplasare și înainte. Nu avem. În momentul în care am pomenit de el și că am vrea să-i procurăm unul auzim: de ce să mai dați banii pe el, scaunul există! Un văr de-al meu…prin sistem …că altfel…spune cineva din personal.

Speța 5

Altă farmacie. Vrem să cumpărăm pamperși pentru adulți. Ce măsură vă trebuie? 4.
Nu avem pe numere ci pe M, L, XL…Alte precizări nu au? Ba da, greutatea. Aha, optăm pentru mediu. Luăm pachetul și plecăm la beneficiar. Nu sunt buni, sun prea mici! I-am luat după greutate nu sunt pe numere zic eu invocând spusele farmacistei. Păi ia uitați ce scrie pe ei, numărul 2!

Să crezi sau… să nu crezi.

Toate acestea plus încă altele s-au petrecut în aceeași zi. E de mirare că târziu în noapte am chemat salvarea pentru mine? Am făcut o criză de nu știu ce că tremuram toată, senzație de frig, dârdâiam, îmi tresăreau mușchii, mi se-adunau degetele de la mâini și mi se strâmtora gâtlejul. Un puseu de tensiune plus …Doar dumneavoastră puteți să vă autoliniștiți, să vă odihniți și să mergeți la doctor pentru investigații, îmi spune tipa de pe salvare după ce mi-a aplicat sub limbă tratamentul pentru scăderea tensiunii iar eu am semnat că nu vreau să merg(nu fusese declarat ca imperios necesar) la spital acolo. Și nici acasă.

Ei, salut și ascultați la mine:

Chestia aia cu crede și nu cerceta nu mai este valabilă. Acum la putere este cercetează și nu te enerva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: