Marți, 14 ianuarie, 2014 – Nimicuri de la un „nimic”

Nimic-nimic dar maaaare!

Adică sunt mare, tată!

Bine, sunt mare de-adevăratelea, și prin milostivenia proniei cerești și prin contribuția mea nesăbuită, dar acum nu despre asta vreau să zic (să zic că eu zic și de zis are dreptul oricine să zică orice(sau nu?), a nu se confunda a zice cu a scrie, activitate rezervată doar aleșilor).

Acum mă consider maaaare pentru că mi-a reușit o chestie. Ei maaare chestie, și eu acolo. Mi-am încropit un pat propriu și personal, pe lângă cel conjugal în odaia mea. Formula exista mai demult dar era nu prea corespunzătoare adică foloseam o canapea care a și sucombat îndurerată fiind că-i port sâmbetele. M-am gândit, m-am răsucit, am scotocit și până la urmă am împerecheat una tăblie de pat cu spațiu de depozitare de la Ikea-copii, una saltea super-ortopedică cu arcuri Sensation, 24cm și una somieră de la SOMPRODUCT.

Am pornit la drum de la ideea că trebuie să fac ceva în principal pentru spatele meu, apoi că trebuie să fac ceva ca să nu mai dorm pe ochelari, cărți, reviste, zdrăngănele și alte chestii care se adunau pe lângă pernă și se-mpraștiau în zvârcolirile mele prin pat și la urmă am avut în vedere să mă-ncadrez într-un oarece buget.

Cu ocazia asta am constatat că să fii mare la propriu este cam costisitor, costul saltei (fiecare sortiment are, chiar dacă nu se specifică, indicatii pentru limită de greutate) fiind dublu față de ce alesesem initial.

Acum, după o noapte în care m-am odihnit dumnezeiește, pot să spun că este cea mai reușită chestie pe care am făcut-o de o vreme încoace, o alegere care merită toate paralele. Pernele mele au scăpat de kick-box iar eu nu mă mai învârt precum sfârleaza cu fofează în timpul somnului.

Dar voi, voi în ce relație vă aflați cu patul vostru?

%d blogeri au apreciat: