Joi, 12 decembrie, 2013 – Bună dimineața

…și ziua toată să vă fie bună.

Voi ce mai faceți? Eu fac bine, aș zice, că așa e bine să zici dacă nu faci rău.

Dar, cum totul e relativ, depinde de sistemul de referință cum apreciezi lucrurile până la urmă, nu?

De exemplu eu de câtva timp (bună bucată de timp) amețesc mutând lucruri prin casă. Și mari și mici (mici cu grămada).

Este curios de câte lucruri mă pot agăța în clipele mele de frustrare(sau de exaltare), lucruri care pentru puțin timp înseamnă ceva ca mai apoi să devină un balast cu care trebuie să mă lupt.

Oricum este mai bine să mă lupt cu lucruri decât să mă lupt cu gânduri. Acuma, lucrurile și/sau gândurile pot fi ignorate, cel puțin de către mine, care mă plictisesc repede și nici nu-mi place să mă complic prea tare, dar ce te faci cu kilogramele care pornesc să se adune în aceleași clipe invocate mai sus?

Am spus că mut și lucruri mari. Păi da, că dacă stai la casă și nu la bloc ai spațiu, excedentar de cele mai multe ori, și dacă îl ai ajungi să te speli pe cap cu el, îți vin tot felul de idei și ține-te frate!

Acu’… ideile mele nu sunt (întotdeauna) frivole. Parol! Păi să vedeți și să spuneți și voi dacă nu-i așa:

Mai anțărț am avut o bucată de iarnă foarte grea. Cam 48 de ore nu am avut curent (nu avem generator), nămeții erau mai mari decât gardul și potăile (nu am vrut cu osârdie să știu dacă nu și altcineva) circulau prin ograda mea ca pe bulevard deși am gardul cât casa și casa… mărișoară și ea iar drumul național a fost blocat ceva timp. Capac peste toate un ger din ală de crapă pietrele.

Ce-a însemnat asta, mai la obiect vorbind? S-au descărcat telefoanele și nu am avut cu ce să la încarc. Nu a mers hidroforul. Au înghețat țevi. S-au spart țevi. Nu a mers centrala. Etc, etc. Am simțit nevoia unui segment de casă funcțional, cu activități simplificate și trasee scurtate.

S-o iau mai pe scurt. Atunci am pornit elaborarea programului
„Avaria nu este o paria ba chiar trebuie să-i mulțumim că ne face să gândim” și m-am pus pe gândit și înfăptuit.

Pentru încheiere vă dezvălui marea chinuială de acum: în această idee conturată mai sus am desființat o cămară pentru a o transforma într-un mic oficiu=bucătărie mică. Vă dați seama ce am de mutat?

Amănunte, detalieri… la cerere, după nevoi „coane Fănică”!

Hai că v-am lăsat. S-aveți, cum ziceam, o zi cât se poate de bună și mai treceți pe-aici. Nu mă lăsați singură cu ideile mele.

%d blogeri au apreciat: