Velvet



În plicul alb aflat la mine
…cu esență de praline,
litere-n culori de mure
…fructe de pădure
au împodobit hârtia.
…Celosia. Trei indicii, atât aveam la îndemână pentru a gândi trei probe.

În ținutul împurpurat, e mare zarvă la palat. Bătrânul rege, uzurpat prin dragostea nemăsurată față de fiica sa, era frământat tare și-ngrijorat.

Electrică în roșu cardinal
și cu tiara înclinată pe-o ureche,
rebela Killer Queen, fără pereche,
de sceptru-alene mâna își anină
și legănând nervos botina fină,

a decretat: “M-am plictisit!”
Nu am consort! Nu am iubit!

Ce n-ar fi făcut bietul tată s-o vadă împăcată! Dar ce n-ar fi făcut poporul, care o iubea nemăsurat! Numai că… s-a tot încercat. Toți cei care s-au prezentat nu au rezistat nici farmecelor prințesei și nici probelor ce le-au avut de trecut și într-un fel sau altul s-au pierdut.

Era frumoasă și atrăgătoare precum floarea roșie de velvet. Ți se părea că ajunge să-ntizi mâna și s-o culegi dar cum încercau voinicii să se-apropie inima li se sfărâma precum o măsea cariată într-o bomboană pralinată la vederea frumuseții ei nărăvașe. De ciudă și supărare obrazul lor căpăta nuanțe de mure. Dispăreau și se-ascundeau în câte-o pădure de-atâta neputință.

O femeie poate ierta câteodată un bărbat care încearcă să o seducă, dar niciodată pe bărbatul care ratează o ocazie atunci când i se oferă. ( Charles Maurice de Talleyrand Perigord)

Împăratul tare-și mai dorea ca fata să aibă lângă ea pe cineva care s-o și pe care să îl IUBEASCĂ. Era ea destul de puternică pentru ca ținutul să-l păstorească.

Era el împăratul îngrijorat dar eu eram de-a dreptul înspăimântată de sarcina ce-mi revenea. Nu se tăiau capete în regat, nu aceasta era problema în caz că aș fi eșuat și nu s-ar fi ales nici acum un prinț consort. Mândria mea de psiholog era cea care se expunea extrem.

“Femeia frumoasă place ochiului, femeia blândă place inimii. Prima este o adevarată bijuterie, dar a doua este o comoară.” (Napoleon Bonaparte) Iată ce gândea bătrânul tată și ofta.

Cadeții (fii de nobili care voiau să se înroleze pentru lupta cu prințesa) începuseră să se adune în preajma palatului și un zumzet plin de agitație parazita liniștea acelei zile însorite.

Ca să-i topească pojghița de gheață și să-i domolească văpaia, aspirantul la inima prințesei ar fi trebuit să-i captiveze concomitent văzul, auzul și mirosul.

Și iată că deodată se făcu liniște. Mulțimea de pretendenți s-a despicat în două ca vrăjită și de palat se-apropia, cu pași măsurați și plini de multă siguranță, un bărbat. Ceruse să fie primit fără întârziere. Ținea ceva în palmele-i întinse, ca o ofrandă.

Era un cuceritor. Auzise de strășnicia prințesei și-și propusese ca pe un nou trofeu s-o înfrângă pur și simplu.

Fructe de pădure de vei lua cu tine
În dragoste-ți va merge din ce în ce mai bine

Când creasta de cocoș în cale-ți va înflori
Să știi că pe prințesă o poți cuceri

Esența de praline îți este la-ndemână?
Inima prințesei e deja mai bună.

Cuvintele bătrânei vrăjitoare care-i apăruse în cale i se întipăriseră în minte, slăbiciunea prințesei fusese aflată printr-o iscoadă care-și oferise serviciile la momentul oportun și iată-l acum cu ofranda ce nu trebuia să dea greș.

Prințesa era gata să-l alunge dar ochii ei fură atrași de culoarea preferată care începuse să-i deja să-i îmblânzească privirea. De când prezența străinului se făcuse simțită i se părea că o aude de niciunde și de peste tot pe Katy Perry cântând Unconditionally. Un aer proapăt, de fructe de pădure se răspândea pe unde trecea bărbatul.

Acesta continuă să meargă drept spre prințesă, privind-o în ochi, cu tărie dar și cu blândețe în același timp, și, cu mișcări măiestrite, scoase din cutia roșie o bijuterie de sticlă cu multe fațete simbolizând un sceptru.

Recipientul putea fi așezat pe orice fațetă dar nu în picioare ci doar culcat și voia să transmită declarația străinului că este gata să-i fie de bună voie supus.

Dopușorul auriu, sub formă de coroană avea pe el elementele jucăușe care o simbolizau pe prințesă: pisici regale, o cheie muzicală, inimi şi un pumnal.

Prințesa, parcă deodată cu totul altă ființă, mângâie cutia de roșu catifea, luă recipientul în mână, scoase dopușorul și, visătoare, desena arabescuri prin aer, cu pleoapele lăsate și gândul dus. Un cuvânt n-a spus doar a coborât de pe tronul răsturnat de unde se cocoțase, l-a luat de mână și-n ochi l-a privit. Nările-i erau dilate și fremătătoare. Mireasma de praline era răvășitoare.

Cuceritorul a uitat motivul pentru care a venit. Într-o privire s-au contopit și au știut că sunt unul pentru altul făcuți.

Afară poporul aștepta înfrigurat cercetând când la ușă, să-l vadă pe aspirant pe targă evacuat când la coș de unde fumul ca un fir de tort (tort din lână) ar fi anunțat vestea cea bună: S-A ÎNDRĂGOSTIT! Avem consort! Avem KILLER KING!

Ceea ce pot să spun este că ușa nu s-a deschis decât târziu, când în sfârșit împăratul a ieșit și a poftit întreg ținutul la chefuit. Pe creasta acoperișului fumul se înălța în norișori mulți, albi și pufoși. Toți erau voioși și în urale au izbucnit când Killer Queen s-a ivit, rumenă precum o floare de velvet, la brațul alesului.

Iar eu… eu recunosc că am trișat și, în travesti, la probe am suflat.

Articol scris pentru Superblog 2013.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: