Duminica, 11 august, 2013 – O sărutare (de mână)

În primul rând iată ce v-am adus din deplasare:

pace si
un-pahar-de-bere

Cand te intorci din alte tinuturi iti privesti habitatul cu alti ochi. M-am intors dintr-o zona muntoasa și ajunsa acasa totul mi s-a părut resorbit, probabil din cauza caldurii si a secetei.

Inainte de a pleca mi-am luat inima-n dinti si-am pornit iar sa salvez trandafirul alb care este afectivo-dependent, ca si mine de-altfel. Era atacat de tot ce vrei, rugina, viespea croitor, purici…Arăta ca un pui de mâță părăsit. O săptămână dacă-l scapi din ochi, dezastrul e gata. Cu anemice sperante si ganduri pline de-ndoială am facut ce-am crezut ca este mai bine. De-abia asteptam sa-l cercetez si sa vad măcar o vagă urmă de îmbunătățire. Câteva zile sunt cam putine pentru un rezultat semnificativ contra unui atac atât de virulent. Si totusi am avut de ce ma bucura. Frunzulite noi intregi si sanatoase mi-au dat sperante dar nu am ramas doar cu atat. Sus, in varf, ascunsa intre mladitele invadatoare de caprifoi o floricica minuscula, saracuta, plapanda, doar cu cateva petale dar de-acelasi alb catifelat mi-a aparut ca o sarutare de mana plina de recunostinta și afectiune. Mare luptă avem de dat ca sa supravietuim si nu doar atât ci ca sa si aratam cine suntem si ce putem.

Sper ca sunteti bine, nu prea toropiti si linistiti. O saptamana cat mai buna.

%d blogeri au apreciat: