Duminica 4 august 2013 – Prin ogradă…și doar atât

De ceva vreme cuvintele nu prea mai vor să iasă. Ideile se bulucesc și-apoi se-ncurcă și se poticnesc.

Căldura bezmetică din timpul prânzului mă scoate din circulație, noroc că-mi place să mă scol destul de devreme și am la îndemână 2-3 ore de normalitate.

Ies în ogradă și scormonesc cu privirea și cu aparatul după picături de frumos, ceva de care să mă agăț și să pot decreta că ziua se anunță bună și că viața e frumoasă. Dacă demarajul e bun și ceea ce urmează poate fi gestionat mai ușor.

Am citit undeva că fericirea nu este ceva care te pocnește așa… simplu, ca leuca. Ți-o făurești, o cauți, muncești și te implici pentru a o avea și pentru a o păstra.

Ca să vezi! Și eu care credeam… Aici glumeam.

Pare criminal de banal ce spun.

Să încerc să lămuresc. Dacă o viață întreagă ai fost o rotiță într-un angrenaj și nu prea ai funcționat de capul tău când te trezești pe dinafară pățești precum un cal din cursa cu obstacole rămas fără călăreț, încerci să continui cursa deși nu mai este necesar.

Trebuie să-nveți să te oprești, să te odihnesti, să te bucuri, să te îngrijesti, să te cunosti, să te iubești, să te înțelegi, să te lauzi…

E greu dar… încerc și eu acolo.

Altfel, voi cum o mai duceți, cum vă descurcați?

%d blogeri au apreciat: