Sambata, 20 iulie, 2013 – Întâlnire la răscruce



De câteva ori, în plimbările mele cu bicicleta printre lanuri, mi-au ieșit în cale din porumb doi iepuri. Fără să facă mișcări bruște, cum te-ai fi așteptat, văzându-mă, s-au reîntors la adăpostul pădurii de coceni.

Aseară însă, îmbătați de fiorul dragostei erau de-a dreptul năuci și-n loc s-o ia spre porumb au luat-o la goană spre mine dându-mi fiori. Se-ntâmplă chestii oameni buni. Alaltăieri un pui îmi alerga câinele, aseară m-au alergat iepurii pe mine. Mi-am păstrat cumpătul, că nu mă dau eu cu una cu două și până la urmă au cedat ei.

Lucrurile au intrat în normal și seara, înruchipată într-un stol de aripi albe a putut coborî liniștită în timp ce luna se-nălța pe bolta cerului aducând pace și liniște deasupra a tot și a toate.

Deși nu mă simțeam vinovată de nimic, mi-am tras câteva palme înainte de-a mă îmbarca în vehicolul purtătoriu către casă cu tot cu țoagla mea dragă. Nu era vorba despre nimic altceva decât de-o încercare de asasinare a inamicilor bâzâitori și-amarnic pișcători.

Aripi-albe-seara

Sigur n-o să uit privirea plină de reproș a bietului iepuroi: ce naiba, puteai s-o iei și tu puțin la goană, aș fi crescut și eu puțin în ochii ei!

<span>%d</span> blogeri au apreciat: