Miercuri, 10 iulie, 2013 – Din deplasare. (Cu mai multe subtitluri)

Gestionarii de veșnicie

Locuri de veci. Parcă așa se numea bucățica de glie cuvenită oricărui creștin pentru a-și odihni ciolanele după ce rolul său pe pământ s-a încheiat. Undeva, într-o îngrăditură, în vale, pe deal sau într-o curmătură se hotăra de către obște că cei duși au dreptul să stea. Se numea loc de veci pentru că odată învelit cu plapuma de tărână nu-l mai deranja nimeni în vecii vecilor amin pe răposat oricum s-ar fi purtat pe când trăia.

Acum nu mai este așa.

Vremurile s-au schimbat. S-a constatat că este prea multă tihnă pentru un mort, are prea mult confort să-și doarmă somnul de veci în același loc la nesfârșit, DECI, undeva, între cineva-uri s-a convenit că cine mai vrea, după un timp, să se mai odihnească să plătească frate. S-au constituit firme de către întreprinzători vânători de comori (citește cimitire) fiecare a ochit câte-un cimitir, a pus piciorul în prag și-a zis sictir!

Și uite așa, ca la podul lui Păcală făcut din oi puse când cu burta-n sus când cu burta-n jos ca să calce boierul când pe moale când pe tare, c-așa-i ceruse, într-o familie acum o generație plătește, o generație nu plătește pentru veșnicie. Cât se plătește? Numai 200 de lei pe metru pătrat. Ai două morminte? 2 și ceva pe 2 și ceva, rotund 3×3? Hei, hei, hei ia la neica douăjdemilione și lasă-mă să trăiesc cu gândul că am unde să mă odihnesc două’jcinci de ani și până-or trece mai strâng bani să-mi mai asigur un pic de veșnicie mie. A, și copiilor mei?

Of, satana, piei! Scoate-ți coada din mintea aleșilor și mai lasă-ne și pe noi să trăim când… murim.

P.S. Ați înțeles ceva din ce am scris? Nu? Vă spun pe șleau, clar și concis: ai un bănuț? Scoate-ți din cap orice posibilă prostie și cumpără-ți „veșnicie”. O vei face în mod repetat deoarece veșnicia s-a perimat.

Cântecul mierlei

La fereastra bucătăriei se află un brad mare, bătrân. Suntem la etajul 1 și coroana este largă și acoperitoare. Din spatele ei încerc să dibui mierla, care, de când am venit, îmi spune bună dimineața fix la ora 5 într-un tril care-mi aduce zâmbetul pe buze.

Pest drum, văd pe zidul micii clădiri, pe care proprietarii au ridicat-o la stradă pentru a scoate cumva un ban, un afiș: băieții noștri au luat bac-ul și urmează 4 prenume transcrise cu alint. Probabil că acolo s-au ținut ceva meditații pentru că nu știu să fie vorba despre quadruplii.

Despre efemer

Ei, pot să jur că atunci când rosteați efemer nici nu vă trăsnea prin cap că v-ați putea referi la aragaz sau frigider. Acum să vă trasnească și nu mai încercați să treacă prea mult timp fără să le aruncați. Altfel s-ar putea să vreți vreo piesă de schimb. E ca și cum, muritor de rând fiind ai vrea deasupra capului nimb.

%d blogeri au apreciat: