Cerul înnourat dar fără promisiuni de ploaie serioasă, aerul rece-năbușit, crăpături largi în pământ și tufănici 
înflorite(?!), sămânță coaptă de ștevie în culoarea scorțișoarei…A trecut ziua cea mai lungă din an, de-acum amurgul începe din ce în ce mai devreme, prunele doi ochi albaștri sunt acum doi ochi pleoștiți pentru că au căzut toate pe glie într-o paranghilie… Astăzi mi-e cam toamnă.
Am pus un borcănel de castraveți la murat, că așa e omul, își dorește ce n-are, adică ce buni sunt niște castraveți semimurați (că n-ai răbdare și când vezi că s-au îngălbenit cât de cât în borcan desfaci capacul și furi unul și-l bagi precipitat și cu plăcere vinovată direct între dinți și-l crănțani și oftezi și spui într-un sfârșit, după ce balele s-au oprit hm, puteam să-i mai las un pic!) când e cald afară și ti-ai satisfăcut pofta de verdețuri.
Păi cum să nu-mi fie și un pic toamnă?
La roșii a apărut mana și taaaare mi-e toamnă.
iun. 26, 2013 @ 07:31:50
si eu am oftat adanc de cum am vazut prima frunza de vita de vie,galbena si trista pe trotuar…eu nu m-am saturat de vara,mai vreau,vreo cinci luni macar!
ApreciazăApreciază
iun. 26, 2013 @ 08:17:32
Păi cum altfel, să mai fie vară, și-așa mi se pare că s-a scurs anul prea repede.
Dar nu s-ar putea una normală, cu tot ce-i trebuie ca să bucure?
Oricum, pe unde mă plimb cu bicicleta mă mai încurajez. Oamenii au lanuri cu rod bun, frumos îngrijite care-mi dau un sentiment de plenitudine. Mă bucur de parcă ar fi ale mele.
ApreciazăApreciază
iun. 26, 2013 @ 10:10:20
Azi e ziua toaglei Ilinca:)
ApreciazăApreciază
iun. 26, 2013 @ 11:21:27
He, he! De „ț” zile-ncoace / numai asta-mi place / da’m exageratu’ / dealul am urcatu’ / în viteză mare / și nu mai sâmț picioare / măi fată măi!
Brândușă fată păi n-a existatu / zi fără plecatu /călare pe țoaglă / să văd lumea largă, măi fată măi! Și-acu tu m-ai stârnitu și parcă văd că iară am pornitu…
ApreciazăApreciază
iun. 26, 2013 @ 11:49:48
Esti fantastica! TE ADMIR !
ApreciazăApreciază
iun. 26, 2013 @ 12:38:59
Patimă mare cu ţoglăritul ăsta, că şi eu m-am urcat pe bici ieri, deşi vedeam că e-nnorat.
Bineînţeles că m-a picurat de m-a murat, dar am venit mulţumită acasă, că am mai bifat o zi de mişcare în agenda mea de sedentar.
ApreciazăApreciază
iun. 26, 2013 @ 13:58:23
Să fie cu noroc ce-ai dobândit nou dragă și stimată doamnă!
N-am știut ce sentiment de libertate poate să-ți dea mersul pe bicicletă da’ acum că am descoperit…
Mi-e teamă de cai, am văzut cât de dezlănțuit poate fi un astfel de animal, dar altfel tare mi-ar plăcea și echitația. Omul și calul cu pletele în vânt…
ApreciazăApreciază
iun. 27, 2013 @ 12:02:12
Tocmai am văzut la o emisiune de-asta despre hrană naturistă că din seminţele de ştevie se face o făină (când sunt bine uscate, se râşnesc) din care se face pâine (în amestec cu făina de grâu, în proporţie de o măsură ştevie, două măsuri grâu).
M-am mirat… nu mi-ar fi dat prin cap! 🙂
Ce gust o avea? Ce indicaţii terapeutice? Oare ar merita încercat?
De reflectat… 🙂
ApreciazăApreciază
iun. 28, 2013 @ 04:00:58
Bine-ai venit Kethi.
Despre semințe nu știu ce să spun dar despre plantă pot să spun că mi-am dorit-o în grădina mea și nu am găsit semințe prin magazine. A apărut spontan anul acesta prima oară, mama, mai cunoscătoare mi-a spus că este din aceea bună și eu am de gând s-o cultiv.
Doar un link despre beneficiile consumului de ștevie http://blog.plantesiceaiuri.com/stevia/.
ApreciazăApreciază