23 iunie 2013 – Ziua internațională a bluzei românești

Din ce considerente, de ce acum, de către cine a fost lansat până la urmă acest elan habar nu am și nici nu vreau să stabilesc. La mine a ajuns via Skirtebike și-n momentul în care am citit că s-a stabilit o zi internațională a iei m-a năpădit un val de căldură sufletească și am simțit o bucurie copilărească așa sprințară, țopăitoare…nu mai știu cum.

Nu mă interesa ce testare, ce manipulare, ce preparare a oricărei altă mișcare ar putea fi. Mi-am zis da mă, ce frumos și io n-am nici măcar vreo urmă de ie și m-am dus și mi-am cumpărat. Și dacă n-aveam bani? Probabil că improvizam, până luni făceam eu ceva croitoreală cu pânză albă și ața colorată care să ducă gândul spre creația populară.

Am reușit s-o cumpăr pe la ora de-nchidere a magazinelor și lucrurile s-au desfășurat cu mare bucurie. Nu, nu m-am bucurat de vreun chilipir, nici de cine știe ce model stilat. M-am bucurat că am găsit-o, că mi-a vândut-o cineva foarte potrivit cu locul, cu natura mărfii, că magazinul este acolo, în același loc, cu același profil precum poporul român pe aceste meleaguri, din vremuri străvechi, că am socializat cu altă clientă aflată în magazin în mod civilizat, plăcut, cald. Vânzătoarea avea stil, parcă erai nu într-un magazin de țesături ci într-un magazin de produse naturiste unde te vindeci parțial și din conversațiile cu personalul și aspirând mirosul de plante uscate și aromate.

Am înclinația să încarc obiectele pe care le aleg să-mi fie alături cu tot felul de gânduri, energii și istorii și ele îmi întorc gestul făcându-mi bine multă vreme.

Prima căreia am vrut să-i aflu părerea a fost persoana care mi-a spus nonșalantă „răsadurilor tale le este mai bine cu mine”. Ce părere oi fi vrut să aflu? Nu mi-am cumpărat ia ca pe un simplu obiect de îmbrăcăminte, a fost mai degrabă ceva de suflet. „a, da, te face grasă!” a plesnit răspunsul la întrebare. O, maică tu ce m-ai făcut, bate-mă de vrei dar vino să mă iei. Așa mi-ar fi făcut bine să spun dar dintr-un motiv lesne de-nțeles n-am avut parte de-acestă alinare. Revenind nu mă face ci sunt. Am niște disfuncționalități și ar trebui să țin o perioadă mai îndelungată regim, lucru pe care nu prea reușesc să-l fac.

Trecem peste și raportăm: mi-am pus ia, pălăria, „pantalonii pentru mișcare” și-ncălțarile preferate și-am pedalat printre lanuri frate. Pregătisem fusta și sandalele roșii dar cum nu sunt chiar zmeul zmeilor pe țoaglă mi-a fost teamă să nu-mi încurce mintea grija fustei la vreo oprire mai precipitată. Și-am pedalat frate c-o placere nebună deoarece pânza de ie naturală fiind și subțire fâlfâia în goana țoaglei și-mi dădea o senzație de răcoare foarte plăcută. Coș cu flori am avut dar n-o sa-mi mai pun pentru că-mi abate atenția și tulbură echilibrul.riding

Dati căutare pe nunta Elena Lasconi și veti vedea o mireasa fericita pentru că a avut ideea sa-si aleaga ca tema a nuntii costumul popular.

O zi cu multa si neasteptata si simpla incarcatura pozitiva.

Soarele-fata-in-fata-cu-SuerlunaSuperluna

%d blogeri au apreciat: