joi, 20 iunie, 2013 – Muierea, țoagla și zadia

Descopăr și eu roata. Ei, și? Bine că o descopăr, n-am pretenția că o inventez.

Mă tot minunam cât sunt eu de băiată grozavă pentru că mă deprind atât de repede să merg pe țoaglă și când colo lumea feminină se străduiește din răsputeri să fie cât se poate de mai feminină în șa. Am văzut pe bicicletă ce nici cu gândul nu gândeam, apărători croșetate, sandale cu toc, poale fâlfâitoare, coșulețe pline de flori, pălării cu boruri iar eu…chipiu cu cozoroc, pantaloni, tricouri diforme…

Și câtă dreptate au. Nu-i nevoie să te transformi în jandarm mustăcios, se poate folosi țoagla și fără alterare de imagine.

În concluzie tricoul bărbătesc pe care mi-l cumpărasem pentru sloganul imprimat acum a fost decupat rotunjit, are franjulețe și mâneci scurte rotunjite și franjurate și ele, decolteul a fugit de lângă gât ca cel negru de tămâie iar fusta roșie cloș scurtă până la genunchi care aștepta să fie aruncată pe motiv de „cum naiba am putut sa-mi cumpar așa ceva” freamătă de nerăbdare până la următoarea încălecare.

Trusa de scule cu care m-am lăudat va fi mutată pe spate, sub șa, iar la întoarcerea din incursiuni, în față, pe ghidon, voi avea și eu cosulet cu flori de câmp, cât le voi mai găsi pentru că arșița și combinele s-au unit și reprezintă un pericol iminent.

zadie=fusta

%d blogeri au apreciat: