O oră și jumătate de plimbare cu bicicleta fără de „evenimente”.

Am coborât vale semnificativă, am urcat panta călare, am luat o mână de pe ghidon pentru a-mi îndepărta o gâză de pe obraz, am oprit la punct fix lin, fără să bruschez frâna. Încă nu pot pedala și fotografia în același timp așa că am ratat la mustață o splendoare de fazan care s-a ridicat din grâu de sub nasul meu îndepărtându-se aparent stângaci (poate avea un cuib pe-acolo).

O oră și jumătate de bucurie, de împăcare cu propria persoană. Drumul este excelent la momentul acesta și parcă nu-mi vine să cred ce comoară se afla la doi pași de ograda mea. Efortul mi-a pus sângele în mișcare, plăcerea mi-a dat energie și disponibilitate și, în loc să cad lată, când am ajuns acasă am spălat un covor.

Bună ziua. Mă numesc Ilinca și la 60 de ani mi-am cumpărat prima bicicletă din viața mea. Dacă nu aveți vă sfătuiesc și pe dvs să vă luați. Să-ți mângâie fața vântul și să alergi fără să atingi pământul…Ce poate fi mai plăcut?

P.S. Nu vă hliziți prea tare când pedalați. Se mai nimerește câte-o gâză care nu cunoaște regulile de circulație. Mărturisesc că eu am înghițit una așa, din mers.