Duminică, 2 iunie, 2013 – Plecarea la oaste și pasărea Phoenix

Mai bine de un an de zile am trăit pe pilot automat. Mișcările mele erau dictate de mesajele mai mult sau mai puțin explicite care veneau de la Mogâldeață. A venit momentul ca Mogâldeață să plece la oaste și de unde ocazional își vedea părinții de-acum ocazional mă va vedea pe mine.

Ia si tie Buni

Întâi am zis că n-o să mă resimt pentru că așa va fi toată viața, așa ne este nouă dat, să avem „întâlniri” și nu o conviețuire așa cum au bunicii și nepoții care locuiesc în aceeași casă.

Dar sângele mi s-a scurs și nu mi-a revenit o bună bucată de vreme, vlaga a dispărut, lacrimile au curs, am umblat prin casă precum o găină fără cap sau ca un marinar fără busolă pe timp de zi… Nu putea să dureze mult această stare pentru că este prea greu și mie mi-e …lene să-mi fie greu.

M-am scuturat, am adunat, am grupat, a planificat, am reorganizat încăperea pe care am împărțit-o amândoi eu urgisindu-mi lucrurile personale ca să fac loc oricărui obiect care putea avea trebuință în folosul lui Mogâldeață.

Acum, odaia mea renaște precum pasărea Phoenix din propria cenușă. Păi na! cenușă se cam alesese după ce focul dorului năbădăios ștersese cu aripa locația. Renastere Totul este depus, după spălat, călcat, curățat, reparat, în așteptare într-o altă odaie nevizitată prea des pentru că tinerilor activi din ziua de azi nu le mai rămâne prea mult din zi pentru a mai face și altceva decât să servească FIRMA.

Altfel, verdele și pârgul sunt la putere la noi în ogradă. Buruienile și-au luat un avânt demn de cauze mai bune dar au devenit și vulnerabile pentru că pământul umflat de ploaie le eliberează fără părere de rău la cea mai mică încercare de a le smulge, au început să devină mai numeroase roșioarele, castraveții care încremeniseră la stadiul de 1 cm se-nfiripă brobonați, ardeiul potop s-a scuturat singur oarecum de musculițe și puricei sub ploaie și a prins puteri, mazărea îmi oferă a doua masă dulce și fragedă iar cireșul, al doilea ca moment de coacere, este nebun de-a binelea.doi-ochi-albastri
Cred că are un sfert de kg de cireșe la un buchet. Dacă scapă și nu face viermi anul acesta, nestropit fiind, raiul a coborât la mine în pomăt. Ieri am realizat că mai avem doi cireși adolescenți care cresc la 4 numărul sâmburoaselor dulci și roșii și că va trebui să inventăm o sărbătoare a cetății la vremea culesului. Prunul doi ochi albaștri are ochii verzi dar din ce în ce mai mari și crengile au început să se-ndoaie.

Mulțumesc Celui de Sus pentru toate zilele care s-au scurs și mă rog să ne fie tuturor cât se poate de bine în fiecare zi ce vine. Amin.

%d blogeri au apreciat: