Vineri, 10 mai, 2013 – La ce mai sunt bune urechile.

La noi în ogradă primăvara ține puțin. După un pic de euforie dată de înverziri, înmuguriri, înfloriri dă năvală o căldură nimicitoare aproape care transformă pământul în piatră de piatră și cam gata, se instalează disperarea, apatia, amărăciunea, lipsa de speranță sau mă rog, ceva pe-acolo. Adică nu prea îți mai vine să miști un deget.

Buruienile nu se resimt, ba din contră, ca o armată inamică avansează și-și mută redutele până în adâncul ochilor, adică nu prea mai vezi altceva decât crăpături largi în scoarță și buruieni până la brâu. Mai zilele trecute cineva pomenea pe blogul personal despre această căldură care stoarce orice urmă de apă și demolează plantele și spunea cum o să umbrească răsadurile cu plasă. Click! S-a auzit în capul meu și gata motorașul, gata energia, gata viziunea, gata mișcarea plină de avânt.

Trimerul nostru este de toate paralele, bună sculă. Am pus mâna pe el și am bărbierit pur și simplu o porțiune semnificativă de grădină. Apoi am inundat-o aproape, am lăsat-o peste noapte și a doua zi era bună de săpat cu furca. Zis și făcut. Aici n-am izbândit într-o singură repriză, a fost nevoie de două. A treia zi am dat o fugă în capitală, la piață, am găsit niște persoane tare stenice de la care am cumpărat cu plăcere răsaduri de roșii cu 30 de bani și cu 50 de bani bucata. Zdravene, aproape de înflorire. Le-am mocirlit, le-am plantat și le-am acoperit ca să nu se evapore apa prea repede, pentru că altfel la noi nu se poate, cel puțin la început. În trei zile valea plângerii s-a transformat într-un loc al speranței. Din răsadurile mele câteva se lăfăiesc la adăpost în solar. Le-am copilit deja sper să nu se măneze. Anul viitor nu mai folosesc pământ cumpărat pentru semănături.

În concluzie, urechile sunt bune ca să te tragi de ele în sus și să te scoți din diverse gropi. Am trăit o pildă care-mi spune că atunci când ceva te amărăște, te apasă, te-mpinge în jos este bine să cercetezi dacă TU ai făcut ceva să schimbi lucrurile. Chiar nu-ți stă în putere?

P.S. Astăzi este o zi mai cu greutate. Este ziua Regelui și, după cum spune mama, mai la curent cu calendarul religios, sărbătoarea numită Izvorul Tămăduirii.

Nu sunt monarhistă așa cum nu sunt de nici o altă culoare politică. Totuși, pentru cum mi s-a arătat acest om, atât cât i s-a arătat unui sporadic privitor la televizor, pentru cum își poartă vârsta, pentru echilibrul, eleganța și reținerea cu care își ține discursul, cheltuiesc o clipă, trimit un gând bun, marchez momentul.

Astăzi se sfințesc apele, se face aghiazma mică.

Să vă fie ziua mai buna ca cea de ieri și ca toate de până acum dacă se poate.

%d blogeri au apreciat: