25 aprilie 2013 – Necuprindere-n galop

Deși ziua se tot mărește, timpul tot nu ajunge. Nu ajunge să faci, nu ajunge să stai, nu ajunge să vezi, nu ajunge să cuprinzi, să miroși, să simți. Acest nu ajunge e foarte de bine. Înseamnă că îți vine să faci o grămadă de lucruri, că nu ai stare, că ai energie, că te miști. Adio letargie, adio melancolie, în cap îmi bâzâie natura, îmi vine să mă dau de-a dura în iarbă. Fiecare zi vine cu noi surprize, soarele deja te lovește în moalele capului chiar dinainte de prânz și ce nu se pârjolește…crește, înflorește.

%d blogeri au apreciat: