Ilinca ot Gramești

Voiam aspirină și antinevralgice pentru mama mea și i-am explicat ce o supără. O aud că-mi spune puteți să-i faceți și un masaj, o frecție ușoară, să n-o încărcați cu prea multe medicamente,
mai ales la vârsta dumneaei. Să circule mai mult, să stea la aer, să mănânce mai multe fructe.

***********

Așteptam demult să fie cerul azuriu. Nu-l afli decât atunci când aerul este curat și lumina soarelui dozată potrivit. În grădină, dacă lumină bună nu este aproape nimic nu poate fi. Ieri am prins aerul, lumina și soarele în formula potrivită și mi-am dat capul pe spate și m-am rotit, și-am ascultat la zumzăit, și-am căutat și am-încercat să-mi imprim pe retina puzderia de flori din cais și m-au mângâiat în cădere petale și am spus DA.

Acum mă uit afară și mă trag de urechi și-mi spun: și totuși este primăvară.

************

Gâsca mea, unică și sură, cu un instinct matern și o feminitate exarcebate este condamnată la mine în ogradă la singurătate.

Atâta disperare este în încercarea ei de a-și ostoi ardoarea încât după ce era să-mi distrugă o rață fiind foarte iubăreață acum îngrijește domol un cuib gol acoperindu-l meticulos cu puf când iese la o scurtă plimbare și pentru foarte puțină mâncare. Alung-o, n-o lăsa! a zis mama dar eu m-am dus am căutat să-i pun ouă bune în cuibar și să-i ofer odată în viață posibilitatea de a fi mamă. N-am găsit dar Cel de sus m-a îndrumat, indirect, și-am deschis alt proiect. I-am comandat bobocei la magazin și am scutit-o de chinul posibil și durerea sfâșietoare când după o lună în cap de clocit ar fi privit același cuib gol.

Acum nu mai rămâne decât să-i dau zilnic verdeață, apă, plimbare și să așteptăm ziua de 19 ale lunii fix, momentul de fericire promis când totuși, fără gânsac devotat, fără amor adevărat, va fi mamă în sfârșit. Bunică știm din start că nu va fi, boboceii sunt astfel croiți încât sunt de grija maternității scutiți, onest mi s-a declarat și am acceptat.

Deși pare că am terminat eu totuși până diseară voi mai trece pe-aici și …precum la televizor când este publicitate, rămâi cu mine frate! Dacă nu pentru altceva, măcar pentru scrisul meu, după cum ați observat,stilat. Scriu foarte ușor în stilul Ghiță C. Topor.

*************

Cultura protejată va fi luată din ce în ce mai mult în considerare.

Am un strat care mi-este foarte drag pentru că l-am proiectat cu numele gata de salată. Are pe lungime un rând de rucola și pe lățime rânduri alternative de ridichi bicolore și de salata verde. În vecinătate se află un strat de ceapă pusă din toamnă și un strat de usturoi. Răsăriseră drăguțele de ele, rucola prima, ridichile mai apoi și cât un vârf de ac și salata.

Cu vremea asta capricioasă și năzuroasă încremeniseră bietele vîrfulețe verzi de nici nu mai știau, să se bage înapoi nu puteau, s-o ia în sus nu le venea… Și-atunci m-am hotărât că sunt răspunzătoare. Am dat fuga la Hornbach de unde am cumpărat câteva țevi de plastic de 2m lungimwe și folie de 2 m lățime și iată ce-a ieșit:

După ce-au îndurat tot felul de vicisitudini și agresiuni narcisele mele au biruit și cu toată burzuluirea vremii totuși au înflorit.

Să-ncercăm să privim vremea precum se spune despre lege, ca pe o barieră pe care unii o sar pe deasupra, alții o trec pe dedesupt și unii se opresc în fața ei. Până la o anumită limită…cred că merge să nu ne oprim în fața ei.