Sâmbătă, 6 aprilie, 2013 – Amalgam

Despre ieri


A fost o zi de-a dreptul fastă pentru pentru mine adică mi-au mers mintea, mâinile, spatele, am avut ajutor de nădejde iar ziua a debutat așa:
perspective

Nu se mai putea. Găinile aveau tălăngi de lut la gât, rațelor nu li se mai vedeau ochii iar pentru mine să intru în curtea păsărilor era un exercițiu de echilibristică din cauza mocirlei. Nu știu de ce s-a întâmplat așa anul acesta dar în partea descoperită din împrejmuire apa nu se mai drena și totul ajunsese o mlaștină. Gunoiul nu mai fusese scos demult și bietele păsări păreau supuse unei încercări de exterminare.

Roaba, lopata, furca, pietriș, cuie, ciocan, plasa de sârmă, paie, var praf, voie bună sau mai bine zis bună voie, rupere de oase și …răsplata:răsplata

Dincolo de gard, în spatele curții noastre, se conturează o mare verde. O singură fâșie de teren va fi semănată cu altceva restul câmpului este semănat cu grâu. Cred că din acest motiv s-au și stabilit graurii cartierul general în preajma noastră. Deocamdată mă bucur de marea verde și vom vedea atunci când va deveni galbenă.
Până atunci, sătulă de graurii pe care-i văd când ies în curte, pe cabluri, pe acoperișuri, prin iarbă peste tot…nu mulți, 5-6 ici, 5-6 colo mă bucur de orice altă pasăre cât de cât mai cumsecade:

Lasa că îți ia tata

Viața la țară e …
plenară sau nu e deloc ușoară.

Dacă nu faci febră musculară săpând și cărând atunci tot faci ducând mâna la buzunar așa că bine-ar fi să ai familia clan și clanul să aibă 100% prezență si să nu privească cu indiferență ceea ce este primprejur, adică să nu-i doară nici în …cot cum am văzut eu peste gard că se-ntâmplă de se descurcă bieții oameni cum pot. Drept vorbind când te muți la țară să te gândești bine pentru că ceea ce pentru unul ar fi miere pentru altul ar putea fi fiere.

Ce-aș mai putea spune…cumpără-ți toate sculele și uneltele din lume și imaginează-ți cum o să lucrezi cu ele altfel…caută-ți valoarea de întrebuințare și specializează-te în troc, apoi învață să te înțelegi cu orice porc.

Învață-te să pierzi în orice clipă și să te ridici mereu de jos. La țară, uneori este și frumos.

Va continua … dar nu tot așa.

Continuare

Am fost în grădină. Un milimetru de rubin îmi risipește orice chin. Sfecla roșie semănată în 17 aprilie răsare în sfârșit.

Semințele de salvie din parcul catedralei Votin din Viena puse la încolțit pe policioara sobei, aproape fierte și considerate aproape sigur pierdute au încolțit.

Semințele de roșii galbene cu formă de ardei gras sunt acum plăntuțe minuscule. Am primit o roșie de felul acesta bonus de la o unguroaică dintr-un sat de pe lângă Sovata când am fost în concediu.

%d blogeri au apreciat: