Sîmbătă, 30 marti, 2013 – Al treilea…

Graur Încă un sfârșit de lună din anul acesta în care este de așteptat, potrivit planului, să-mi aduc aminte… de mine, de anul meu jubiliar și să-ncerc să nu las ziua să treacă oricum ci conștientizând măcar, un pic mai mult, că exist și eu pe-acest pământ. (Știu, „ei și!”)

Mă trezesc foarte ușor tare de dimineață, reminiscențe de om al pământului probabil. Mă bucur când se-ntâmplă pentru că am răgaz și deschidere să reflectez, să fiu eu cu mine și cu gândurile mele și-apoi mi se pare o zi câștigată. Astăzi m-am bucurat odată în plus pentru că am prins răsăritul de soare și ziua a-nceput cu bucurie. Acum nu mai zărești la doi pași din cauza ceții groase. (Știu, „ei și!”)

Odată mintea trează, roțițele au început să se-nvârtească fără voie într-un bilanț nu foarte măgulitor pentru mine dar nici deprimant: sunt femeie dar nu dansez, sunt femeie dar nu gătesc firesc, sunt femeie dar nu-mi place să fac curat, sunt femeie dar nu mă împodobesc, sunt femeie dar nu bârfesc, sunt femeie dar relaționez greu… Îmi trebuie o bortă de șoarecece. Îmi trebuie?

Totuși am să săpat o fântănă, am cladit o casă, am sădit un pom, am făcut prunci, am botezat, cresc un nepot. (Știu, „ei și!”)porumbița
Deși am fugit oarecum de oameni sunt tare doritoare de semeni, aș vrea mai ales să mă iubească, să mă laude, să mă caute și să mă prețuiască (se pare că toți vrem asta așa că știu, „ei și!” ). Primele vorbe pe care le-am auzit astăzi, de la cineva care prin natură este foarte apropiat dar prin pornire nu, au fost: răsadurilor tale le este mai bine cu mine. Mă simt pentru cîteva clipe precum un ceainic căruia i s-a știrbit ciocul, reușesc să-mi spun și eu, „ei și!” și plec mai departe pe drumul …jubileului meu interior de care până și eu trebuie să mă trag de urechi ca să-mi aduc aminte.

Lipsesc de foarte multe ori din propoziții în care parcă totuși eu ar trebui să fiu subiectul.

Pământul se învârtește, polii se schimbă, anotimpurile se succed și nici măcar nu-și pun problema că exist și eu pe lume.
Asta… da dramă. Aici chiar nu pot spune „ei, și?”

Actualizare:

Am ieșit bre din amoc
c-am făcut iute un troc
mi-am pus gândurile amare
în cămară la păstrare
pentru că-i paranghelie
chiar în fața porții mele
nu mai sar broscuțele
să culeagă din lac stele
acum vrăbiuțele
dau pe loc vremea exactă
făcând baie în bulboana
aflată la mine-n poartă.
Se văzuse de-astă toamnă
c-o să fie o bulboană
dacă nu se iau măsuri.
Nu s-au luat, cum să te-nduri
să astupi așa mândrețe
de gropană?!
Ștrandul inaugurat
botezat chiar “La bulboană”
bucură deopotrivă
ziua vrăbiuțele,
noapte câte-o broască divă
ce repetă neîncetat.
Pe primar l-ați anunțat?
poate întreabă cineva.
Doamne feri, păi de-ar afla
că avem așa pricină
vede totul imediat deformat
și pune taxă pe piscină!cam-adanc

stiltaxa

%d blogeri au apreciat: