Sâmbătă, 2 martie, 2013 – De va fi iată ce va fi

Am pentru anul acesta întocmită o listuță cu must have pentru grădina mea. Este modestă, stângace și timidă această listuță. N-a sărit nimeni s-o cunoască, n-a sărit nimeni s-o îndeplinească. Poate pentru că nici nu am prezentat-o când, cui, cum se cuvine?! Până și eu trebuie să-mi aduc aminte de ea. Printre menționate se numără și clematita. În mintea mea era prezentă ca o explozie de flori mari mov.

Cercetând… ei, cercetând ce-a lăsat Dumnezeu pe-acest pământ în materie de flori și ce-a mai creat și micul lui rob pe deasupra te-apucă disperarea că n-ai decât o viață (și aia scurtă), că n-ai curte sau o ai prea mică, că n-ai decât două brațe(și-acelea prea blege), că ziua se-mbină cu noaptea și că amândouă de-abia adună 24 de ore.

În goană printr-un supermarșeu am luat de-o aripă 4 cutiuțe ‘năltuțe: o clematită, o tufă!!!, un goji și o luleaua turcului sau trompețica. Doar un ochi am aruncat în turnulețele de carton, fără prea multă vizibilitate, fără timp de decizie fără siguranță. Din această cauză luleaua s-ar putea să fie doar o rădăcină moartă. Celelalte sunt toate pornite în vegetație.

Apropos de siguranță, povestea cineva cum a asistat într-un astfel de loc la un dialog între doi lucrători comerciali dintre care unul a schimbat într-o glumă tâmpă eticheta de la pomi fructiferi râzând grosolan și pomenind ceva despre surpriză.

Clematita(care nu va fi sigur singura) căci ei îi dedic până la urmă această postare ar trebui să fie după etichetă Marie Boisselot. Am găsit despre ea aici și nu numai.

Tremur, mă tem, mă bucur, mă-nfior când mă uit la cei doi viermișori care se-nalță erect de lângă rămuricile uscate din micul ghiveci cumpărat pe doi lei acolo. Sunt oare lăstari de clematită? Vor supraviețui și-apoi vor rămâne pereni, per sempre în ograda mea? Deocamdată sunt pe pervaz și încerc să nu le dau prea multe târcoale.

Cineva pe lume este deja fericit pe acest motiv iată

P.S. Aveți clematite? Povestiți-mi și mie despre ele.

%d blogeri au apreciat: