Sticla are o culoare mai pală și este prelucrată în fațete dreptunghiulare. De fapt mă întreb dacă este sticlă. Aici m-a fript un pic amărăciunea. Podoaba este prinsă de verigă printr-un ax în jurul căruia se poate mișca (ba chiar se poate roti) astfel că pot ajunge amândouă în acelaș plan. Este mare, este prost finisat, este foarte ieftin, este dintr-un metal galben oarecum dar măcar nu ca „aurul” inelelor vândute de țigănci. Arată altfel pe degetul meu și altfel pe masă. Din când în când pare foarte cald și luminos. Probabil a câștigat mult în mintea mea și pentru că l-am găsit când mi se spunea că n-are rost nici măcar să mă gândesc.
Nu are absolut nicio importanță. Mi-a oferit și îmi oferă tresăriri, aduceri de mine aminte, zâmbete și duioșie.
Sunt 5 minute peste miezul nopții. E prea târziu să mai ajung la mine? Mi se transformă caleașca în dovleac?
P.S. Cu un picior în 30 și cu unul în 31 am făcut iar o combinație și am scris miercuri 31. E clar că nu vă puteți baza pe cronologia mea. Iertare pentru derutare.
Ilinca ot Gramești 
ian. 31, 2013 @ 06:16:29
Mie imi place! Are o culoare ca mierea, cel putin asa il vad eu la mine, e luminos, nu stiu din ce e dar nici nu cred ca are importanta daca te simti bine cu el, daca pentru tine el e datator de bine! Sa-l porti sanatoasa si cu emotii placute!
ApreciazăApreciază
ian. 31, 2013 @ 08:37:06
E frumos, ca de chihlimbar 🙂
ApreciazăApreciază
ian. 31, 2013 @ 14:48:01
Este incredibil de frumos, iar descrierea il face cu adevarat magic, sa-ti poarte noroc! 🙂
ApreciazăApreciază
ian. 31, 2013 @ 18:38:10
E frumos, mie imi place sistemul de prindere, foarte interesant 🙂
ApreciazăApreciază