6 ianuarie 2012, duminică * Caleidoscop

Măsura

Televiziunile și autoritățile și „poporul” și fan-fanii si-au dat măsura calității cu ocazia dispariției lui Sergiu Nicolaescu, odihnească-se în pace. Am vrut să fiu total reținută dar simt că-mi scapă: Huo! Sper din suflet ca din „foamea” extremă de senzațional care s-a arătat, fata aceea care a fost aleasă și a ales să stea lângă această rocă nu ușor de concasat care a fost Sergiu Nicolaescu să nu aibă de suferit mai mult decât a avut zilele acestea. Era îmbrăcată la ceremonia funerară cu haina lui ca să-l mai simtă cumva aproape. Ea nu a ieșit în față, în lume nicicând alături de el și prin două gesturi simple și extrem de calde (haina și mesajul de pe coroană, „Știi tu…Elf” a vrut să mărturisească ce-a fost și frumos între ei.

Pun eu aici o poezie (copiată de pe blog-ul Lunapătrată) care mi-a strâns stomacul și mi-a umezit ochii.

Azi m-am pierdut prin straturi mari de timp

Azi am plutit, iubite, pe ape mari albastre,
Camasa de pe mine, iubite, poti s-o storci,
Si m-am gandit pe ape la inimile noastre,
Dar m-ai strigat – tu poti oricand sa ma intorci! –
Si-am revenit din apele albastre,
Si ca dovada – uite-un pumn de scoici.

Azi am umblat, iubite, prin mari si-adanci paduri,
Imi sfasiara haina potecile ascunse.
Si m-am gandit prin codri la ochii nostri puri,
Dar m-ai strigat – si-n mine chemarea ta patrunse;
Si m-am intors din marile paduri,
Si ca dovada – iata-un pumn de frunze.

Azi m-am pierdut, iubite, prin straturi mari de timp
De pe obraz tu sterge-mi, iubite, anii bine,
Mi se parea-n milenii cu tine ca ma plimb,
Dar m-ai strigat – si glasul ti-ajunse greu la mine
Si m-am speriat ca n-o sa-ajung la timp,
Si-am prins sa-mping mormanele de timp
Spre viitor – si iata-ma la tine.

Ana Blandiana

Fan-fanii (cine de unde i-o fi adunat și de ce i-o fi pus) huiduiau că nu respectă doliul și nu li se lasă la dispoziție cadavrul. Huo, televiziune! Ia seama națiune!

********************************
Degete neliniștite

Nici nu am trecut bine pragul dintre ani și deja sufletul e plin de dorul semințelor încolțite. Unii harnici au semănat de-acum pregătind pentru solarii. Anul trecut, în 14 ianuarie mă jucam de-a solarul cu un coviltir amărât de plastic pe-o bucățică de 2 m x 0,80 m și la scurt timp, după ce-am semănat acolo cate-o palmă de ce-o fi ca să vedem cum o fi, a venit teroarea albă și de-abia târziu în primăvară am putut dezgropa alcătuirea, culmea, nu chiar de tot prăbușită. Sub stratul imens de zăpadă acolo se desfășurase viață și ce nu fusese strivit o ducea mult mai bine decât în grădina liberă.

*******************************

Boboteaza

Anul trecut cred că am strâns bradul prin februarie. De ce …nu știu.

Astăzi este Boboteaza și Wikipedia mă trage de mâneca și-mi spune că sărbătorirea botezului lui Isus Hristos marchează sfârșitul sărbătoririi Crăciunului și a Anului Nou. Deci…strângem bradul

Mai vorbim.

%d blogeri au apreciat: