Totu-i alb, înfumurat.
Pomii parcă sunt arici.
Coțofenele-s doar umbre,
sar colo și le vezi ici.
Deși nasul i-a-nghețat,
un puști nu pleacă de-aici,
vrea să vadă-un țurțure
care picură cu… plici.
Fumul, alb ieri, și-nălțat
ca în basme cu pitici,
astăzi are gânduri sumbre,
neeegru și încovrigat
de nu știi ce să mai zici.
dec. 16, 2012 @ 08:07:20
”Pomii parcă sunt arici”…
Ciudat, dar asta e și senazția mea când îi văd înghețați… Că mă înțeapă dacă încerc să-i ating. 🙂
ApreciazăApreciază
dec. 16, 2012 @ 08:57:12
Am scăpat. Mă temeam de rima „plici”
Sunt onorată de vizită.
ApreciazăApreciază
dec. 16, 2012 @ 13:58:15
Istorioare si poze cu omuleti de zapada si pusti (sau pici) care se uita la turturi ce fac plici sunt deocamdata cam indepartate pentru mine dar cat de curand o sa vina si vremea lor.
ApreciazăApreciază
dec. 17, 2012 @ 02:43:34
Să fie, să fie!
ApreciazăApreciază