Bunica Ilinca spune:

Hic et nunc


Gaudeamus igitur hic et nunc.

Știu limba latină doar atât cât să nu pronunț, precum colega mea de liceu Minerva, aulaie otomanicaie în loc de aule otomanice (ora de limba și literatura română, lecția despre opera lui Dimitrie Cantemir, Incrementa atque decrementa aulae otomanicae=Creșterea și descreșterea curții otomane). Cred că și în clipa trecerii pe celălat tărâm, dacă îmi voi aduce aminte de Minerva și ora de română a domnului Păsărin, voi trece cu zâmbetul pe buze. Și-acum mi se zvârcolește stomcul de râs și mă întreb repede unde este toaleta (just in case).

Răscolind eu printre biții internauți după hrană pentru inimă și minte, am dat peste imnul studențesc Gaudeamus. La 59 de ani am ajuns să aflu și eu traducerea versurilor. Îmi ajungeau energia, înălțarea pe care mi se părea că le emană imnul, eram marcată chiar, luam cuvintele ca atare și cred că mi se părea pe undeva o impietate să mă gândesc la traducere. Dacă râdeți de mine nu mă supăr.

Mi s-a părut acum atât de frumos că Gaudeamus igitur înseamnă „să ne bucurăm așadar!” și le-am combinat cu altă sintagmă latinească, hic at nunc în conformitate cu hotărârea mea de a-l surghiuni pe Nunucică și de a mă bucura acum și aici de ceea ce pot. Probabil că pentru a întruchipa propoziția să ne bucurăm acum și aici ar mai trebui lucrat dar eu nu știu latină așa că:

Gaudeamus igitur hic et nunc.

De ce în latinește? Cuvintele au mai multă greutate.

2 gânduri despre &8222;Hic et nunc&8221;

  1. Sa zicem ca …niciodata nu-i prea tarziu…Pentru ca „hic si nunc” inseamna sa-ti traiesti clipa….Acu’, daca atunci le-ai tot amanat si ocolit ca aveai alte treburi ….Dar beware!!!! ca sa treci acum la „hic si nunc” tre’ curaj[tupeu]…si mai tre’ ….cineva!!!Ca singura… nu prea-ti iese..

    Apreciază

  2. Hai tu că te duci în sfere prea …înalte.

    Eu mă refer la faptul că lăsăm să treacă pe lângă noi lucruri simple și frumoase și foarte la îndemână încrâncenați cu gândul la realizări, la piedici, la potrivnicii, lăsăm zile să treacă poate fără a zâmbi.

    Tocmai că îndemnul meu este să te oprești tu însăți din oftat și suspinat să zicem, să te uiți în jurul tău și să te bucuri, fie de-un nor, fie de-o frunză, de fie ce-o fi. Nimic nu-ți face viața grea decât s-aștepți să ți se dea: atenție, tovărășie, înțelegere etc.

    Prietenele se mărită, se mută, copiii cresc, zboară, partenerul e ocupat, părinții se duc, vecinii se supără …și tu ce să faci? Păi să nu uiți să trăiești, să fii, să nu te uiți tu pe tine te…să nu atârni.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: