Să fii jandarmul vieții tale

E tare greu să fii jandarmul vieții tale dar dacă nu ești este și mai greu.

Cum să faci gestul potrivit, cum să alegi omul potrivit, cum să fii la locul potrivit… Ai scăpat frâul vezi tu belele.

Eu nu pot să fiu jandarmul vieții mele și gata. Nici măcar pândar de vie cu simbrie nu pot fi. Asta nu înseamnă că trăiesc fără griji existențiale ci doar că stau prost cu dozajul și-atunci melanjul acesta pe care-l reprezintă viața este de multe ori gratuit obositor și nu prea mulțumitor dar cum nemulțumitului i se ia darul n-o să cârcotesc prea tare, o să fiu împăciuitoare și voi ajusta din mers câte un eres.

Asta-i așa, de inimă albastră (am suspinat cu un oftat). Ieri am săpat și am plantat. O Doamne ce vă-nchipuiți, am săpat de-un strat și l-am și ornat cu arpagic. Atât m-a ținut cocoașa. Dar pâmăntul răscolit, mărunțit și nivelat mi-a deșteptat speranțe noi și cu forțe înzecite pasămi-te azi voi face și mai și.

Vă fie bine și când treceți pe la mine ziceți Doamne-ajută și-acestui creștin (chiar dacă voi sunteți atei fi-va temei să se-faptuiască bunătate cerească).

Oare m-am scrântit mai tare? N-ar fi de mirare.

%d blogeri au apreciat: