Gânduri…gânduri

Făcându-mi o autoanaliză în ceea ce privește bloguitul am constatat că am titluri în van promițătoare și-mi cam pare rău dar ce să fac…nimeni nu-i perfect, nu?

Acuma de exemplu… Te-ai aștepta să găsești cine știe ce filozofeli și când colo… eu nu prea am ce să spun. Dar aș fi un foarte bun ascultător. O, Doamne, nu-i o incitare la devoalare ci pur și simplu o nevoie de comunicare. Așa că mai îndrăznesc să întreb: tu ce mai faci?

Eu am, paradoxal, mult plin și… mult gol. Din cauza golului și a căutărilor pentru rezolvarea problemei uneori închei ziua foarte obosită pentru că întreprind foarte multe acțiuni (virtuale, desigur).

Ca de exemplu ieri, o bună parte din zi am crescut capre pitice. Eram într-o stare de euforie din momentul în care am citit cât de ușor se cresc, că au cerințe minime și „unele exemplare dau chiar o producție de lapte comparabilă cu a raselor autohtone, mai puțin performante”. Deja vedeam drăguța căpriță care se utilizează ca animal de companie direct pe masa din bucătărie pentru ca laptele să ajungă fără întârziere în cana celui care are vrere.

Sigur că mi-au scăpat din vedere cuvintele „unele exemplare”. De cele mai multe ori omul vede ceea ce vrea să vadă și înțelege ceea ce vrea să înțeleagă. Mai peste câteva căutări internăuce am găsit precizări insistente la furnizorii de capre pitice: caprele pitice nu se mulg. Ha, ha, ha! Dar era prea târziu, eram deja obosită de cât alergasem, de drag desigur, după caprele mele pitice.

Acum am un pic de zgomot în urechi(70 de decibeli în prezentare care știm noi ce legătură are cu realitatea) dar sunt foarte mulțumită de descoperire. Moara de bucătărie. Cu carcasă atrăgătoare din lemn, cu design italian dar cu încărcătura szalzburgică, cu pietre din granit natural dar care au fost obținute prin presare etc, etc…amănunte nesemnificative în faza acută de pasiune în care mă aflu.

Grâul încărcat de soare, se transformă în cuhnia mea în cea mai sănătoasă făină din care voi scoate cea mai bună pâine din care (pentru că așa ca orice lucru bun nu e bună) nu am voie să mănânc. Și totuși această visare s-ar putea să devină realitate. Caprele nu dădeau lapte dar moara face totuși făină bună… Sau nu? Știți voi ceva? Scăpați-mă de această nouă frământare. Ha! Am spus frământare…tot la pâine am ajuns.

Hai s-aveți o zi bună că eu am luat-o …prin porumb sau prin grâu.

%d blogeri au apreciat: