Na belea!

Așa a zis omul meu când i-am comunicat că lui Marcel i-au furat porțile.

Porți noi, din fier forjat, mari, grele, o minune lângă minunea de gard de zid (noi amândouă, ridicate anul asta) comparabil cu al domnului col. vecinul lui pe care cel puțin la asta l-a egalat, ba pardon l-a depășit chiar că gardul lui a fost ridicat mai bibilit.

Iar eu am intrat pe repetitie automată: vaaaai, vai de mine, vaaaaiii, vai de mine!

I-adevărat că Marcel nu locuiește la adresa respectivă dar nu cred că ar conta pentru „întreprinzători”.

Vestea mi-a comunicat-o prin gard unul dintre vecini. În timp ce îmi spunea ce a pățit Marcel verifica vulnerabilitățile de la poarta noastră și a concluzionat: sunteți buni de furat.

Acu, după ce-am văzut la altul ce se poate întâmpla cel puțin sunt sigură că nu mai paralizez dacă mă trezesc și nu mai văd porțile la locul lor.

Doamne ferește. În continuare nu vreau să cad în paranoia.

%d blogeri au apreciat: