* Omul prunc luptă din greu, în fiecare clipă a vieții lui, pentru noi și noi victorii. Când înregistrează una se bucură din plin de ea, cu frenezie.
Să reușești să rostești indigo nu este puțin lucru și-apoi repetiția este mama învățăturii și degeaba aș face apel la simțul lui estetic de bărbățel și-aș încerca să-i spun să nu acorde atâta atenție acestei culori că nu m-ar asculta așa că ascult cum repetă cu osârdie fiecare cuvânt nou încălecat și-mi aduc aminte de desenul animat cu pasărea buclucașă și zâmbesc nu, nu amar doar puțin chinuit și mă gândesc greu se mai fac oamenii oameni dar ăsta-i dat-ul și pun umărul cum și cât pot.
N-am răsuflat când am scris fraza de mai sus și dacă ați respectat punctuația n-ați răsuflat nici voi când ați citit. Păi cine mai are timp să răsufle lângă un copil de doi ani s-un pic?!
* De câțiva ani, s-au adunat, iată, câțiva ani de când stau la țară, pozez din când în când biserica din vatra satului care se vede peste baltă, în depărtare și nu am observat până acum că biserica nu mai are cruce pe turlă pentru că o barză a catadicsit să-și facă tocmai acolo cuib. Ieri am mai pozat odată pentru că niște nori frumoși care dădeau măsura înaltului zăboveau deasupra satului și așa am văzut nu numai cuibul ci și barza la casa ei. Voi trebuie să mă credeți pe cuvânt pentru că zoom-ul aparatului meu nu bate prea bine până acolo.
* Aseară Todoruțu bunii a venit de-afară dând buzna în cameră vesel nevoie mare. Se alergase cu străbunica. Avea mânuțele tare reci și mirosea foarte frumos… a iarnă.
* AVIZ: Ce și cum se mai fură în țara noastră: se fură parțial din pachet la produsele nesigilate. De exemplu, iei o cutie cu mănuși de unică folosință și scrie pe cutie „ț” perechi? Ei n-ai să vezi „ț”. Ieri am cumpărat niște culori pentru sticlă, două cutii. Din amândouă lipsea vopseaua de contur, din una lipseau desenele, în niciuna nu se găsea capacul de dozaj. Mie nu mi-a dat prin cap să desfac scotch-ul să văd că în cutie găsesc ce scrie pe cutie că ar conține.
Hai, s-avem pace!
De la mine din ogradă 
Da, sunt grozavi copiii, si a mea are doi ani jumate si nu apuc sa rasuflu langa ea, e iute foc :). Iar referitor la ce se mai fura, eu am gasit doar jumatate de plastelina intr-un borcan, abia cand am ajuns acasa si l-am desfacut am vazut ca era luat din ea, si macar de-ar fi fost scumpa, dar la 3 lei cutia :(.
ApreciazăApreciază
Oooo, iată de la cine mai aflu eu una-alta despre copii.
Cum te joci? AI scăpat de pampers? Mergi la grădi, stai cu bona, cu mama, cu bunica? Vorbești bine? Ce mai papi? Întreabă o bunică care nu vrea să creadă că le știe pe toate.
ApreciazăApreciază
Imi plac genul asta de bunici 🙂 felicitari. Pai de jucat ne jucam de toate: coloram, inclusiv pe pereti – i-am alocat un perete si stie ca acolo are voie, cu cuburi construim, cu lego, cu animalute de plus sau cauciuc inventam povesti, cu masinute, adora masinutele, trenurile, avioanele, cu papusile mai rar, ne mai jucam si la computer, de fapt pe tableta, sunt tot felul de jocuri, asta cand am nevoie de timp sa fac altceva, ii place sa o implic prin bucatarie, sa amestece aluaturi, sa plimbe cu caruciorul catofii pe masura ce ii curat, multe, tot felul. De pampers am scapat brusc, in doua zile, la varsta de 2 ani si doua luni. Nu merge la gradi, sta acasa cu tati, ca el lucreaza de dupamiaza si eu de dimineata, asa ne-am aranjat ca nu avem bunici prin preajma. Vorbeste binisor, relativ clar, sau cel putin noi ne-am invatat cu ea. Stie si ceva engleza, ii place sa numere, stie majoritatea literelor. De papat mai greu, nu suporta pireurile de nici un fel, nu i-a placut niciodata mancarea de copii, are faze in care ar manca o saptamana intreaga acelasi lucru apoi nici nu mai vrea sa-l vada si mananca singura, nu ma mai lasa sa-i dau eu. Sper ca te-am ajutat. Sincer eu cred ca suntem niste parinti mai libertini, eu am avut grija de doi copii norvegieni si la ei copii sunt lasati mult mai liberi ca la noi, fara reguli stricte, si cred ca de acolo m-am invatat si eu sa o las pe a mea mai lejera.
ApreciazăApreciază
Multumesc mamica buna! Sper ca si pentru Todorutu bunii achizitiile sa vina in progresie geometrica. Da, da, observ ca m-am schimbat ca bunica. Sunt mai receptiva la teorii care sprijina copilul in mai libera devenire, mai pe baza de optiuni proprii, de autodescoperire. Sa-i oferi prilejuri sa se autocunoasca. Etc. Oricum copiii mei si-au luat palmute ca sa ma exprim delicat si acum mi se pare de neconceput ca am putut face asa ceva.
ApreciazăApreciază
Hehe, si eu am crescut cu palmute si sincer nu pare sa-mi fost prea de folos, au facut mai mult rau decat bine. Asta o stiu acum cand pot sa-mi fac ordine in ganduri si sentimente.
ApreciazăApreciază