E vremea primenirii grădinilor.
Se strâng ultimele roade, se îndepărtează resturile vegetale și începem să răsturnăm brazde.
E înnorat și răcoare. Un pic de ceață îngreunează un pic respirația dar mâinile lucrează bucuroase, temeinic, pe-ndelete. Degetele răscolesc după rădăcinile de buruieni. Câte-o râmă deranjată unduiește hărnicuț pentru a-și salva integritatea corporală.
Mi-e greu dar mi-e bine și trăirea este intensă. Am un sentiment adânc de curățire. Cred că odată cu fiecare palmă de pământ răscolită îmi curăț și propria ființă de știr și de pir.
E bine.
De la voi