Coriandru

Printre puținele reușite, anemice oricum, din maxi-sera mea chinezească se numără și două jardiniere în care am semănat coriandru. Toropită de căldură și cu timpul pe sponci nu am reținut din informația și așa precară de pe plic decât că seamănă cu un pătrunjel mai mare și că este foarte aromat.

Într-un sfârșit a răsărit, ba chiar s-a înfiripat un pic și da, iată primele frunzulițe adevărate seamăna cu cele de pătrunjel. CU sfială, la un moment dat am rupt o frunzuliță, am strivit-o puțin între degete și am dus-o cu o inspirație pofticioasă la nas. Pfuah! Ploșniță se cheamă aroma ta buruiană netrebnică. Puteam să iau jardinierele și să le arunc cât colo. Am zis că cine știe, frunzulița aceea o fi primit vreo vizită nepotrivită…să mai vedem. Istoria s-a repetat și m-am documentat. Este definitoriu acest miros pentru toate părțile plantei în prima fază de vegetație. Asta este. Sper să ajung să văd și partea frumoasă a coriandrului.

%d blogeri au apreciat: