Procrastination

Va suna cunoscut?

Suferiti de asa ceva?

Eu da, pana la chin.

Acum ca stiu ca are asa un nume rasunator si ca o mare parte din populatia globului sufera mai mult sau mai putin, din diverse motive, in diverse forme de procrastination, am decis sa LUPT. Ei si!? Vom vedea.

Deocamdata adun liane de care sa ma agat.

Continuare:
––––

Inainte de a incepe sa lupt cred ca mai intai trebuie sa identific si sa inteleg.

Spicuiesc din cartea Procrastinarea, de Piers Steel.

Simplu spus Procrastinare= amânarea în mod nejustificat a începerii unei acțiuni, în special din cauza neglijenței sau a lenei.

„La fel de banală ca gravitația, ea ne trage în jos cu aceeași putere și ne însoțește pretutindeni, îngreunându-ne viața.”

Ce te poate împinge spre procrastinare?

Deocamdată enumăr.

1. Așteptările
2. Valoarea
3. Timpul

Cum?

Dupa ce mai citesc voi explica. Pana atunci sa mai lamurim.

Cum procrastinez eu?

Pai ce trebuie sa fac nu-mi place iar ce-mi place sa fac nu mai am putere si nici ajutor si uite-asa mor pentru ca nu am nici-o clipa de adevarat ragaz. Ma papa mustrarile de constiinta si tanjesc constant dupa o stare de pace si bine.

Nu aveti grija, nu sunt nici luli(inca) nici deprimata, doar ma analizez deci… ma tratez.

Din proprie experienta procrastinarea isi poate schimba infatisarea la aceeasi persoana de la perioada la perioada a vietii. Poate aparea, poate disparea pentru o vreme dar de ea nu scapi.

O.K. Am capatat un dram de liniste. Acum lucrurile sunt clare. Este a mea, trebuie sa cad la pace cu ea precum cu vamesii.

„Adica cum”, veti spune poate. Ei, ce aducea lumea excursionista de la rusi?
2-3 caciuli hai 5. Si? Pai Ani avea vreo 6 de vulpe. Eu aveam 3 de iepure vopsit si una de astrahan sintetic cu codita de vulpe. Aveam voie una bucata personala. Vine vama. Toate blanurile pe culoar!

Ani: eu nu le dau nimic, papucii lor!

Eu scot o caciula de iepure si-o tin cu ambele maine langa piept. Vine vamesul. Aici nimic? Eu: domnul vames am si eu o caciula pentru sotul meu?!?! Nimic. Pe culoar. Mi-o ia si mi-o arunca afara pe culoarul vagonului. Se uita la Ani. Blanuri? N-am. Bagajul la control. Una, doua, trei…sase. Pe culoar. La revedere. Parca vuLturul nu stia ca eu mai am un pic de „gunoi” in bagaj…dar dadusem cezarului ce-i al cezarului, adica un pic de ascultare si un pic de bir si fusesem iertata.

Asa si cu procrastinarea… Nu se vindeca dar trebuie sa cazi la pace cu ea in asa fel incat sa nu-ti faca viata grea.

%d blogeri au apreciat: