Despre ocaua adevărată

Mă zgribulesc puțin de jenă când mă găsesc trecută la blogroll-ul cuiva la categoria grădinari. Sigur, o parte din postările mele se referă și la petrecerea timpului în grădina dar din păcate nu sunt grădinar decât cu dorința și mai puțin cu fapta sau putirința.

Acum, în toamnă, când jalea stă după colț, gata să cuprindă oameni și pământuri, intră mai mult ca oricând în funcțiune ocaua. O grădină este prin definiție o unitatea de măsură pentru ceea ce este și poate stăpânul ei.

Mă uit la grădina mea și-mi spun că tare ar mai trebui să socotesc de două ori înainte de a hotărî dacă, ce și cât să semăn. Trei fire de roșii bine îngrijite îți pot aduce mai mult rod decât zeci de fire îngrijite pe sponci de exemplu.

O bucată de curte cu vegetație bine aleasă, adaptată la secetă și ger, cu plante perene și plante veșnic verzi care nu cer multă atenție, prezență și efort poate fi o formula pentru cel ce nu are putere, timp, pricepere la grădinărit pe când o grădină de legume jalnică este clar o cale spre deprimare. Trebuie multă glagorie pentru a ajunge la formula rezonabilă.

Nimic nu-ți scurtează viata mai mult decât ce nu-ți ajunge, ce-ți prisosește și ce nu ți se potrivește.

Aviz amatorilor care oftează că ei NU AU: un cățel, un purcel, o mașină, o casă, un bărbat, o nevastă frumoasă, o grădină arătoasă… Nu-i mare nenorocire, ai tot ce-ți stă în fire, sigur poți să visezi un pic, pentru evoluție…dar să oftezi în veci nu-i o soluție.

P.S. Ha, ha, ha. Se citeste ceva amaraciune pe-aici, nu-i asa?

Mi-a trecut intr-o fractiune de secunda citind pe-un blog aceasta zicere: ingerii si diavolii din noi trebuie casatoriti si nu casapiti

%d blogeri au apreciat: