Si inca…

…mai sunt la Sovata.

Erata data de pe fotografii se citeste 2012/septembrie/05

Sigur ca uneori, sub imperiul emotiei, poti sa vezi lucrurile amplificat si cand iti trece emotia sa ti se para ca te trezesti din vis. Inca nu m-am trezit si e bine.

Sa mergi in concediu cu incaltari nepurtate este ca si cum ti-ai pune singur capul sub ghilotina. M-am ales cu rosaturi de la pantofii mei sport in concluzie mi-am cumparat o pereche de papuci de strada pentru ca nu putem suporta nici o atingere. Dupa prima plimbare pe pietrisul din padure s-au facut aproape praf si-atunci mi-am mai cumparat inca o pereche de incaltari, de data aceasta serioase.

Am citit cateva pareri despre vila si statiune. Se spunea ca totul este foarte scump si ca este greu cu mancarea din aceasta cauza. M-am burdusit cu rezerve si inca mai avem alimente pe care trebuie sa le gestionez, cu greutate pentru ca se mananca bine si se serveste foarte frumos si in multe locuri. Sigur, faci intai o trecere in revista a locurilor si alegi.

Preturile…ei asta ca pe oriunde. Daca Omul nu m-a lasat sa-mi iau colac dinafara strandului cu 30 de lei l-am luat ulterior cu 50 de lei. Apa din lacul Ursu inca nu este asa de sarata, ca cea din lacul Mierlei de exemplu, pentru a tine cu usurinta la suprafata pe oricine chiar daca nu stie sa inoate si iata eu marturisesc ca nu stiu sa inot (inca).

Am baut un ceai la MICA CIUPERCA, un local incantator de pe malul lacului. Ne-a placut atat de tare totul incat am mai venit inca odata si am mancat de seara. Localul ofera paturici bleu, usoare si moi pentru cei care stau pe terasa pentru a se apara de raceala noptii.

Se vorbeste cred 90 % maghiara dar nu exclusiv si inca nu mi s-a mai intamplat sa vad o grija atat de mare din parte prestatorilor de servicii fata de romani si-aici mi se zburleste pielea putin pentru ca ce-am scris ieri si parea euforico-fantezist spun astazi in termeni simpli si clari: sunt foarte gospodari, sunt foarte destepti, sunt foarte educati si-atunci cand vor sunt foarte atragatori. La „imibagpiciorismul” care se manifesta prin capitala si mai sus in zilele noastre nu trebuie sa ne ia altii nimic ca mai este inca putin si ne ducem singuri. Sigur, se mai intampla cate-o baba acra sa tranteasca cate-un comentariu veninos (vezi asta dupa mimica) dar asta se intampla la romani cam in orice situatie posibila indiferent de varsta si de serviciul prestat mult, mult mai des.

Deocamdata ma retrag. Impresiile se vor sedimenta, se vor si pierde, nu-i mare paguba daca nu spun chiar tot.

Ma duc la colacul meu, accesoriu care imi reduce nimicnicia aproape la 0 adica pot sta in bazinul cu podele de lemn (dupa ce ca sunt alunecoase mai au si capcane in care-ti poti prinde piciorul singur daca nu esti atent) la orizontala ca orice rata care se balaceste cu placere.

Sper ca daca n-o fi foarte de bine macar sa nu fie foarte de rau ca intru in aceasta apa.

Această prezentare necesită JavaScript.

%d blogeri au apreciat: