Escape (Salutari de la Sara)

Această prezentare necesită JavaScript.

Adica salutarile sunt de la mine care stau la Sara. Adica nu la prietena mea Sara ci la vila Sara din Sovata.

Pana astazi, daca spuneam Sovata, in mintea mea se si contura imaginea unui targusor anost cu un parculet central unde batraneii si batranelele crosetau la unison.

Ho, ho, ho! Ce eroare!

Celor care nu stiti deja, va spun eu acum ca Sovata nu este o localitate ci este un taram de vis si de basm. O lume a zanelor si a ielelor, a capcaunilor si a printilor. Cu un oftat mai trebuie sa spun ca este o lume a OAMENILOR. Adica a fiintelor acelora harnice, destepte, zambitoare, binevoitoare, pricepute, elegante in cuget si simtiri.

Aterizand aici descopar ce jale si alean si frustrare imensa adanc infiletata in fiinta mea ma rod de ani de zile. Nu sunt ca-n descrierea de mai sus dar acesta idealul meu, asa tanjesc sa fiu si asa veau sa fie oamenii din preajma mea.

Sovata este in plin munte, presarata printre brazi inalti, prin causurile dintre versantii stransi, punctata cu ochiuri negre si adanci de apa si ca sa nu te sperii prea tare impodobita cu castele de turta dulce. Aproape totul este renovat in cel mai putin agresiv mod cu putinta in asa fel incat sa te bucuri de stilul stravechi si confortul modern in egala masura.

Camera (ultima disponibila in momentul rezervarii) este situata la parter pe fata principala si m-am gandit ca o sa fim deranjati de zgomotul animatiei dintr-o statiune. Are un balconas inchis cu geam termopan, ascuns desigur de ornamentele de lemn de pe fatada care face toate paralele. In momentul in care l-ai inchis nu mai auzi nici cel mai mic zgomot…

Trecand prin Sinaia am zarit din goana masinii trenul Orient Expres. Are si el un rol in tulburarea mea.

Imi vine sa plang, ma trec fiori si-mi vine sa racnesc: ce faceti cu noi, ce facem cu noi, de ce risipim ce ne-a dat Pronia cereasca, de ce schilodim minti si suflete si trupuri si locuri si bunuri…De ce ne prostituam, de ce ne turcim, de ce ne chinezim, de ce ne globalizam, de ce ne desfiintam…

Niste OAMENI traiesc bine fara sa impuste francul caci francul vine de buna voie la ei si francul nu este costeliv pentru ca nici ce ofera OAMENII nu este meschin. scremut, stuchit printre dinti, urat…

Iertati patetismul…

Ramaneti cu Gheorghe Zamfir, veti plange, veti rade, va veti alina, veti zbura!

(Va urma)

%d blogeri au apreciat: