10-20-30

…pagini. Unele după altele, cu voluptate, cu înțeles, cu bucurie, cum nu credeam că mai sunt în stare să citesc. Mi se umple sufletul dar mai ales mi se umple mintea, mi se umple de fapt toată ființa de energie, de căldură, de lumină ca atunci când vine în vizită un prieten bun care te înțelege, te prețuiește, te ocrotește, ți se destainuie și te ascultă.

Citesc sub cireș și vântul adie ușurel și-mi mângâie puțin obrazul. Și trăiesc clipe de comuniune cu natura și cu Marin Preda (acum: „Viața ca o pradă”). Scriitorul fascinat de de puterea cuvântului…

Citesc și nu mai văd ce mă apasă și dacă văd nu mă mai apasă atât de tare… este cu mine un prieten.

%d blogeri au apreciat: