Și am casă cu târnaț măăăăăăiiiiii, măi-măi!

Cred că nu chiar din totdeauna, dar oricum de la o vreme bună încoace eu mă topesc după arhaisme.

Spun odaie în loc de cameră, /swlwlwg,,g,glelelelelelelele5p5p5p5p5p5 kfkfkf , v rlrț44ț4țvtg.g.gg.g.g.g.g copărșeușfeăeăeăeggaeiiu/u/u etc.

Cred ca va dati seama ca nici in ruptul capului nu voi inlatura urmele trecerii nepotului meu prin acest articol.

Cum spuneam, îmi plac arhaismele dar nici prin gând nu mi-ar fi trecut că am casă cu târnaț. Am văzut-o la televizor pe directoarea Muzeului Satului descriind o casa țărănească și a numit prispa din față care era închisă pe jumătate (în partea de jos vreau să spun) cu lemn târnaț. Mi-a sunat atât de caraghios, mi-a venit să râd și am adoptat termenul. Numai că târnațul meu se va transforma în marchiză pentru că iarna trecută m-a împins la multe gânduri…constructive.

În rest, azi a fost o zi dăruită de Cel de Sus cu multe bune printre care multe reprize de ploaie cumsecade care domesticea pămîntul meu rebel și tot-ata-tot-ata am mai făcut loc la niște fire de ardei, de vinete, la niște cuiburi de fasole cățărătoare și oloagă, dovlecei fără vrej și cam atât.

„Cam atât”?!?! Hi, hi…Pentru mine e lucru maaare.

Să vă fie bine!

%d blogeri au apreciat: