Cultura protejată


În acest luni cu aer trist un mesaj molcom optimist.

De când ne-am mutat la curte, adică de câțiva ani, am trăit sub diverse aspecte și la diverse intensități și dezamăgirea.

Unul dintre aspecte este cel privitor la pomii fructiferi și la grădina de legume. Și în copilăria mea am prins câțiva ani importanți de viață înafara orașului dar nu-mi amintesc să fi fost nevoie de chimicale, de udare artificială, de intervenție masivă pentru a menține lucrurile pe linia de plutire. În ogradă era liniște și pace. Mama punea cele necesare bucătăriei, un strat de…un strat de…Avea serviciu, nici nu ar fi avut când să bibilească prea mult. Discuțiile cu vecinele cuprindeau întrebarea „ai pus și…?” și mai niciodată nu se exprima vreo îndoială sau îngrijorare despre „s-a făcut”.

Tot în sud stau și acum. Condițiile sunt însă altele. Foarte multe boli, dăunători, pământ foarte prost… Vânt care arde și usucă și întărește și rupe… Apa extrem de dură. Secetă prelungită…Crăpături cât palma… Semințe proaste… În fiecare clipă te simți om prost pentru că te întrebi ce-ai greșit de nu ai reușit.

În loc de disperare e clar că trebuie… adaptare și relaxare în atitudine. Descoperirea pe care am făcut-o este că ajută foarte mult să practici cultura protejată a legumelor. Consideram sera, solarul ca pe ceva pentru profesioniști, pentru comercianți. Sigur, și în seră sunt probleme. Dar măcar problemele de mediu pot fi un pic ameliorate iar culturile devansate.

Făcând comparație între salata semănată afară astă-toamnă și cea pusă în amărăciunea de solar de corturar care era gata-gata să sucombe sub quintalele de zăpădă diferența este extraordinară. Pănă și ce-am semănat acum în primăvara protejat este mult mai dezvoltat decît ce-am pus astă-toamnă în mod obișnuit.

Având în gospodărie niște folie folosită la zugrăvit și niște resturi de fier beton m-am jucat de-a tunelele. Sunt foarte încântată de ce-a iesit. Deocamdată am doar unul sub care am adăpostit …o zecime din plăntuțele de salată repicată. Arată atât de fericită încât eu sunt copleșită de mulțumire.

Nu sunt necesare construcții mari și costisitoare ca să ai bucurii.

Apoi am semănat în mai multe locuri același lucru și la momente diferite. Careva tot o ieși, undeva tot o să-i meargă mai bine legumei respective. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să-mi germineze doar o sâmânță dintr-un strat.

În curând fotografii cu amărăciunile mele de improvizații dar și cu semnificativele mele satisfacții.

[soundcloud  params=”auto_play=true&show_comments=false”  url=”http://api.soundcloud.com/tracks/27820881″ iframe=”true” /]

2 comentarii (+add yours?)

  1. vasi
    apr. 09, 2012 @ 06:13:55

    Ilinca, daca am fi fost vecine, am fi facut o treaba mare, sa stii :)) Tu cu tunele facute cu maiestrie din resturi, eu cu straturi inaltate facute din lemne vechi si roase de carii….nu stiu ce va iesi, dar important este ca ne bucura sufletul cand le facem. Stii cum zice poetul, „din bube, mucegaiuri si noroi, facut-am frumuseti si preturi noi”. Imi place si termenul de joaca in gradina, asa imi zice si Gioni ” Vasule, iar te joci? :))”
    Si noi am mancat prima salata bogata din solar, cu salata verde, marar, spanac, ridichii si ceapa verde. Iti salta inima de bucurie cand le mananci. Astept pozele!!!
    Pupici multi!

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: