Mânecuțe contra biți

Într-un moment crucial al existenței mele, când, ajunsă la o răscruce, trebuia să-mi aleg drumul  fără să am la îndemână prea multe pe care să-mi sprijin judecata, singurul lucru pe care l-am știut, simplu și clar, a fost că nu mi-ar plăcea să văd în preajma mea bărbați cu mânecuțe negre (așa cum arătau contabilii în filmele vechi).

La pasul următor, când m-am prezentat la Oficiul forțelor de muncă, am știut doar că nu aș putea suporta un mediu care punea probleme de mirosuri puternice și așa am ales între operator mașini de calcul și operator chimist.

Am pătruns, fără să bănuiesc măcar ce voi descoperi, ca simplu operator, într-o lume care avea să mă paralizeze precum șarpele Kaa prin fascinație, lumea IT-ului.

Am chinuit mult în această lume pentru că nu aveam suficiente calități ca să îmblânzesc  fiara compusă din fiare si fire, neînduplecată și insensibilă, care nu bănuiește, nu intuiește, nu iartă, nu iubește ci…doar execută, nu se supără ci… doar refuză, nu-ți face observații, nu-ncearcă să te aducă pe drumul cel bun…în cel mai bun caz te ignoră lăsându-te să te dai cu capul de pereți. Ați înțeles poate că am încercat să descriu viața de programator.

Am câștigat chiar, o cameră video TOSHIBA, scriind o povestioară despre începuturile  relației mele cu calculatorul.  Mi s-a părut o invenție extraordinară a minții omenești și mi se mai pare în continuare și caut, pe cât pot, să utilizez câte ceva nou din ceea ce ne pune la îndemână acest domeniu extraordinar.

Ultima cucerire, gestionarea consumului casnic de curent electric. Au sistem care, cel puțin deocamdată, pare că funcționează excelent.  Seara mi-am făcut contul și dimineața am avut în fața ochilor istoricul indexului pe ultimii doi ani. Factura îți poate veni pe mail în format electronic. Plata o rezolv cu cei de la banca, asta nu-ndraznesc s-o fac cu oricine și oricum. Bravo celor care au făcut sistemul informatic.

În concluzie, doar de bine pentru facilitatea cont MYENEL.

P.S. Și cu biții?

A, da. Un proaspăt puiuț angajat de două zile a fost lăsat singur la consola calculatorului care-i apărea bietului suflet precum bordul unei… nave cosmice. O multime de leduri colorate care clipoceau năucitor îi făceau bietului copil sufletul cât un purice. Masterul își lua o pauză și se ducea să-si viziteze un amic din altă zonă a instituției. Trecea în drumul său printr-un mic atelier unde se foloseau ca materie primă niște mici granule de platic, colorate puzderie. Un gând machiavelic l-a îndemnat să-și strecoare în buzunar o mâna de granule și la întoarcere le-a lăsat pe neobservate să se împraștie pe podea, lînga scaunul sinistratului.

– Ei, cum a fost? S-a întâmplat ceva deosebit?

-Nnnnnuu! A răspuns novicele cu glas sugrumat, habar-n-având ce-ar fi fost demn de semnalat înafara de tremurat.

-Ah, cum nu măi neatentule, cum nu, tu nu vezi cum s-au împrăștiat toți biții pe jos?

Cu ochii cît cepele și inima-n gât, victima s-a apucat să strângă „biții”   de pe jos.

S-aveți o zi bună, cel puțin  pe cât de însorită se arată pe la noi.

Next Newer Entries

%d blogeri au apreciat: