Bunica Ilinca spune:

Burta verde


Burta verde este soba mea din odaia cea mai mare. Este cu pacate, facuta cu multi nervi de un sobar …militar, cu ego-ul cat sura de paie. Ego-ul era el cat sura de paie dar cu descurcatul daca-l scoteai din schema s-a dovedit a fi mai greu.

Pentru ca a facut pentru noi 4 sobe l-am ingaduit asa cum era mai ales ca lucra pe vreme rece, prin noiembrie. Stangacia lui in constructia acestei sobe( socotita o soba jumate) combinata cu excesul de zel al celui care a construit cosul (mai stramt decat era necesar pentru o soba asa de mare) – „stiu eu-stiu eu doamna!” – ne cam da batai de cap.

Are insa Burta verde o usa mare cat gura unui broscoi care se respecta, dotata cu vedere la flacaruile prietenoase prin niste ochiulete de sticla, care te face sa uiti de toate hibele.

Astazi seara am facut primul foc pe sezonul rece 2011-2012. Nu era cazul dar… mi s-a facut dor de licarul prietenos.

Acum cateva zile am pornit centrala (cand stai la casa este bine sa ai alternative aproape la orice) pentru doua-trei ore si caldurica raspandita prin incaperi m-a dus cu gandul la sarbatorile de iarna. Nu mai este chiar atat de mult pana atunci. Incep sa visez si sa imaginez. Intr-un an, nu demult, eram cam sleita de puteri si cam obosita sufleteste. Cu o seara inainte de Craciun m-am trezit cu spaima ca nu facusem nimic din ceea ce faceam de obicei cu aceasta ocazie si, ceea ce era mai rau, asta se intamplase pentru ca nu aveam chef. Asa un gol, un intuneric, o raceala parea ca stau gata sa ma cuprinda ca m-am motorizat si pe ultima suta de metri am salvat ce se mai putea salva din sarbatoare.

Sa nu lasam niciodata sarbatorile sa treaca fara sa fie sarbatori. Nu-i nevoie nici bani, nici de prezente, nici de cadouri…Dar este absolut ajutator sa ne oprim un pic, sa ne extragem din valtoare, care o fi ea, si cu un pic de daruire, mosmondind acolo cum, ce si cu ce se poate, sa ne construim STAREA de sarbatoare. Este aproape un PACAT sa nu te straduiesti, cat si cum poti.

Acum, e liniste si bine la mine in odaia cea mare. Ornicul paseste agale prin timp, ca o rata care merge leganat, tufanicile din glastra imprastie un miros amarui, iar afara gutuile parca ma cheama intrecandu-se sa spuna: ia-ma pe mine, ba pe mine!

Balada lui Ciprian Porumbescu.

E trista? Eu cred ca este mai mult molcoma. Doar daca vreti, cu un click e a voastra.

Un gând despre &8222;Burta verde&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: